Procesarea tomatelor - firma Arovit SA

CAPITOLUL I.

Concepte de bază ale managementului producției alimentare

1.1. Locul și rolul în industria alimentară din România

Bogăția resurselor agroalimentare a țării noastre trebuie transformată într-o sursă de profit pentru toți factorii implicați, printr-un management eficient. Înțelegerea naturii complexe a domeniului alimentației se bazează pe cunoașterea întregii rețele, mai mult decât pe lanțurile simple care o alcătuiesc.

Lanțul alimentar cuprinde, în general, toți participanții și procesele implicate în producția alimentară, de la producătorii primari (agricultori, fermieri), procesatori (companii ce fabrică alimente), comercianți (firme și lanțuri de distribuție) până la consumatorul final.

Un management eficient al lanțului alimentar necesită competențe multidisciplinare și reprezintă o provocare pentru viitorul sectorului agroalimentar autohton.

Un astfel de management presupune oameni bine pregătiți în diferite domenii, capabili să implementeze cu succes tehnologii moderne de procesare, bune practici financiare, eficiență economică, marketing și practici privind protecția mediului.

Direcțiile de acțiune ale managementului eficient al lanțului alimentar sunt: siguranța alimentară: cadrul legal general, managementul calității și al riscului, trasabilitatea, protecția mărcii și responsabilitatea; calitatea: senzorială (gust, miros, aspect, structură), igienică (lipsa reziduurilor etc.), nutritivă (caracteristici nutriționale), reputație, recunoașterea mărcii și producție durabilă; eficiența: flexibilitate, oferta continuă, volum mare și preț mic.

Obiectivul central al managementului producției este reprezentat de gestionarea eficientă a întregului ansamblu de resurse în vederea obținerii produsului final. Aceasta înseamnă că în sfera de responsabilitate a managementului producției intră toate activitățile prin intermediul cărora se planifică, organizează , coordonează, antrenează și controlează utilizarea resurselor necesare realizării produselor și serviciilor.

În condițiile privatizării, restructurării și retehnologizării, întreprinderea industrială, ca sistem economic și social trebuie să fie dinamică, capabilă să se transforme continuu, să tindă spre forme flexibile de organizare și conducere.

Managementul producției se constituie ca o premisă pentru condiția manageriala, asigura punerea în operă a mijloacelor și metodelor necesare pentru armonizarea resurselor umane, materiale și financiare în scopul obținerii unor bunuri materiale și servicii, cerute pe piața în condiții de eficiență maximă.

Scopul acestei lucrări este de a oferi o analiză a proceselor de producției utilizate de compania Arovit S.A. , precum și analiza eficienței economice a proceselor de producție.

Punctul de pornire al acestei lucrări a fost baza de cunoștințe teoretice despre procesul de producție.

Industria alimentară

Aceasta ramură este strâns legată de agricultură și participă nemijlocit la ridicarea nivelului de trai al populației.

Materiile prime ale industriei alimentare sunt de origine:

- vegetală (grâu, orz, orez, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, trestie de zahăr etc.);

- animală (carne, lapte, oua etc.);

- minerală (sarea).

Este foarte variată și prezența pe aproape întreg globul. Are o pondere destul de mare în producția industrială globală (9,5%, locul III) (A.P. Gorkin, 2008).

De regulă, activitatea ei poartă, în mare masură, un caracter sezonier, deoarece este legată de recoltarea produselor agricole industrializabile.

Industria alimentara se împarte în doua grupe de subramuri:

I. industrii primare

II. industrii secundare.

Industriile primare fabrică semiproduse (făina, pudra de cacao, carne congelata, lapte praf, unt etc.), utilizate mai apoi de subramurile industriilor secundare la confecționarea produselor finite, adică a alimentelor de consum.

În unele cazuri întreprin derile industriale alimentare pot fi mixte, adică fabrică atât produse primare, cât și finale.

În dependența de materia primă prelucrată și de produsele fabricate industria ali-mentara se împarte în peste 20 de subramuri, din care mai principale sunt:

- industria zaharului și produselor zaharoase,

- industria uleiurilor și grasimilor,

- industria cărnii si produselor din carne,

- industria laptelui și produselor lactate,

- industria de prelucrare a peștelui,

- industria băuturilor alcoolice,

- industria băuturilor nealcoolice,

- industria de prelucrare a fructelor și legumelor,

- industria morăritului și panificației,

- industria produselor de tutungerie,

- industria produselor gustative, industria concentratelor alimentare, etc.