Proiect de practică - managementul operațiunilor - Raiffeisen Bank România

1. Prezentarea conceptului “Managementul operatiunilor”

1.1. Ce este “Managementul operaţiunilor”?

In zilele noastre, companiile de pe piata trebuie sa tina din ce in ce mai mult cont de doi factori de influenta a deciziilor atat la nivel strategic cat si operational: mediul economic – reprezentat de o piata matura cu o competitie profesionista si dura si presiunea actionariatului cu asteptari legate de performanta si controlul costurilor. Operatiunile in general si logistica in particular sunt afectate in mod direct de acesti doi factori.

Managementul operatiunilor abordeaza problematica realizarii de produse si servicii pe care organizatiile le pun la dispozitia societatii in conditii de competitie.

Orice activitate economică (industrială, agricolă, de servicii) se bazează pe existenţa organizaţiilor - grupuri formale destinate producerii de bunuri şi servicii pentru societate. Managementul operaţional este esenţial pentru orice organizaţie, deoarece numai printr-un management performant al resurselor umane, capitalului, informaţiilor, materialelor etc. aceasta îşi poate atinge scopurile.

Iniţial, termenul de “Management operaţional” se referea cu precădere la producţia de bunuri (manufacturiera). Creşterea economică importantă şi dezvoltarea sectorului terţiar (servicii) a determinat schimbarea conţinutului managementului operaţional. Astfel, prin “Management operaţional” înţelegem astăzi conducerea şi controlul proceselor care transformă intrările în iesiri (produse finite si servicii).

Acest ansamblu de intrari, procese, operatiuni, iesiri si metode de managerizare a lor formeaza sistemul managementului operational.

Sistemul managementului operaţional

Dacă acceptăm ideea că întreprinderea este un sistem productiv alcătuit din intrări, procese, ieşiri şi fluxuri informaţionale care conectează întreprinderea la mediul

Daca acceptam ideea ca intreprinderea este un sistem productiv alcatuit din intrari, procese, iesiri si fluxuri informationale care conecteaza intreprinderea la mediul extern, atunci managementul operaţional este o parte integrantă a acestui sistem.

Variabilele de intrare provin din majoritatea activităţilor desfăşurate în întreprinderea industrială, astfel:

- în activitatea de planificare, variabilele se referă la: capacitatea de producţie pe subunităţi structurale de fabricaţie, forţa de muncă programată şi indicii de utilizare a capacităţilor şi forţei de muncă;

- activitatea de pregătire tehnică a fabricaţiei, căreia îi sunt specifice următoarele variabile: fazele de pregătire şi execuţie, structura produselor pe articole componente, cantităţi de articole pe produs, operaţiile tehnologice pe articol şi înlănţuirea lor, ordinea de montaj a articolelor şi timpul urmat pe articol, categoria lucrării, formaţia de lucru, norma de servire şi consumurile specifice;

- activitatea de întreţinere, reparare utilaje şi gospodărirea energiei: intervalul maşinilor şi utilajelor existente, întreruperi programate în funcţionarea utilajelor, restricţii de energie;

- activitatea de aprovizionare: stocuri de materii prime şi materiale, modalităţi de aprovizionare;

- activitatea de desfacere: denumirea şi identificarea produsului, cantitatea contractată, termenul de livrare;

- activitatea de personal – retribuire: numărul mediu scriptic pe meserii, prezenţa zilnică a personalului pe locuri de muncă, categoria de încadrare a muncitorilor;

- activitatea de control tehnic de calitate: certificarea calităţii articolelor, cantităţi de articole şi produse de remaniat, cantitatea de articole şi produse rebutate, rezultatul analizelor efectuate.

Variabile de ieşire se concretizează în informaţii cu privire la cantităţile de produse executate pe intervale reduse de timp şi subunităţi structurale de fabricaţie, cantităţile de materii prime necesare îndeplinirii programelor de producţie, abateri de la tehnologia stabilită etc

Variabile perturbatoare, care acţionează constant asupra sistemului de management operaţional al producţiei, se referă la: modificarea sau decalarea termenelor de livrare, cereri suplimentare de produse lansate în fabricaţie, renunţarea la unele produse, căderi ale utilajelor, absenţa personalului şi altele.

Variabilele de comandă reprezintă complexul de decizii operative care au ca scop menţinerea funcţionalităţii sistemului în condiţii de eficienţă.

Analiza sistemului de management operaţional al producţiei impune, totodată, luarea în considerare a stării sistemului, ca o caracteristică a acestuia într-un moment al funcţionalităţii sale. Cum un asemenea sistem poate avea o mulţime de stări admisibile, se poate spune că starea sistemului în momentul ’t’ reprezintă vectorul în spaţiul stărilor sistemului. În acelaşi timp, starea sistemului supus analizei exprimă măsura în care acesta este capabil să atingă un anumit nivel de performanţă, o mare importanţă în studiul sistemului având-o stările iniţială şi finală ale acestuia.

Procesele reprezintă orice activitate sau grup de activităţi care utilizează anumite intrări, le transformă şi le adaugă valoare, oferind clienţilor bunurile şi/sau serviciile de care au nevoie.