Proiect economic - teoria de bază a managementului

ÎNTRODUCERE

Omenirea traversează o epocă în care nu atât cantitatea resurselor, cât mai ales calitatea lor îşi spune cuvântul în progresul economic şi social.

De aceea în lucrarea dată voi face o succintă analiză a managerilor, întreprinzătorilor şi leaderilor. În general, ce ţine atât de asemănările, cît şi de deosebirile dintre aceştia.

Analizându-i pe fiecare în parte putem spune că:

Managerul este prezentat de persoana care exercită funcţiile managementului în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor specifice funcţiei pe care o ocupă.

Întreprinzătorul este o persoană cu spirit de iniţiativă, care îşi asumă riscuri pentru a exploata anumite oportunităţi, se bazează mai mult pe propriile forţe, îşi elaborează strategia firmei, în funcţie, aproape în exclusivitate, de interesele personale.

Leaderul este persoana care obţine rezultate notabile cu o eficienţă sigură, în orice domeniu, indiferent de obstacole şi fără a înceta să fie atent faţă de oameni.

În capitolul unu al acestei lucrări am ţinut să redau ceea ce ţine mai mult de aspectul teoretic a definirii managerului, întreprinzătorului şi leaderului.

În capitolul doi voi menţiona pe scurt unele asemănări şi deosebiri, avantaje şi dezavantaje ale acestor trei tipuri de persoane din cadrul unei întreprinderi.

CAPITOLUL I. CARACTERISTICILE ȘI TEORII DE BAZĂ ALE MANAGERULUI, ÎNTREPRINZĂTORULUI ȘI LEADERULUI

1.1. Managerul, influenţa şi puterea

Calitatea procesului de management şi implicit rezultatele obţinute de o organizaţie depinde de managerii care desfăşoară acest proces.

Pe plan mondial există două accepţiuni asupra noţiunii de manager. Una, potrivit căreia în categoria managerilor dintr-o organizaţie sunt incluşi nu numai angajaţii care exercită funcţiile managementului şi au subordonaţi, ci şi specialiştii care lucrează în compartimentele funcţionale. O altă accepţiune, căreia ne alăturăm este aceea căreia „managerul este persoana care exercită funcţiile managementului în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor specifice funcţiei pe care o ocupă”.

Managerul – specialist de înaltă pregătire care pe baza hotărârilor Consiliului de Administraţie, ale proprietarului sau întreprinzătorului şi în interesul firmei, ea decizii privind activitatea economică a firmei, folosind în acest scop tehnici şi metode de management. Managerul exercită atribuţii şi sarcini care privesc întregul ciclu de conducere, activitatea generală a unităţii economice, deciziile sale influenţând direct acţiunile şi comportamentul salariaţilor.

Majoritatea specialiştilor consideră ca trăsături definitorii pentru manageri:

- dubla profesionalizare, ceea ce implică pe lângă cunoştinţele solicitate de profesiunea de bază şi cunoştinţe, calităţi şi aptitudini specifice managementului;

- caracterul accentuat creator al activităţii desfăşurate, managerul fiind confruntat în aproximativ 80 % din cazuri cu situaţii inedite.

Managerii în general pot fi clasificaţi după nivelul ierarhic la care se situează şi după sfera activităţilor pentru care sunt responsabili. Astfel, după nivelul ierarhic, managerii se grupează în trei categorii:

1) manageri de nivel inferior (din prima linie), cei care lucrează direct cu executanţii, aceştia neavând în subordine alţi manageri. Spre exemplu, maiştrii sau supraveghetorii exercită funcţii ale managementului, au subordonaţi dar care sunt numai din rândul muncitorilor;

2) managerii de nivel mediu pe care îi întâlnim la mai multe niveluri ierarhice ale organizaţiei şi care se caracterizează prin faptul că pot avea în subordine atât ingineri, economişti care pot fi simpli executanţi, cât şi maiştri care sunt manageri;

3) managerii de nivel superior sunt reprezentaţi de un grup relativ restrâns de executivi care au în general în subordine toate celelalte niveluri ierarhice ale managementului organizaţiei.

După sfera activităţilor coordonate, managerii se împart în cadrul unei organizaţii în două categorii:

1. managerii funcţionali care sunt responsabili pentru o singură activitate a firmei sau pentru o grupă de activităţi grupate într-o funcţiune a firmei (producţia);

2. manageri generali care desfăşoară activităţi cu caracter integrator prin ceea că ei conduc unităţi complexe ale unei organizaţii, cum ar fi o filială sau o divizie operativă independentă a acesteia. Ei sunt responsabili pentru toate activităţile specifice unităţii respective (producţie, marketing, finanţe, etc.).

O firmă mică poate avea un singur manager general, dar o mare firmă poate avea mai mulţi, în funcţie de numărul filialelor, diviziilor sau a altor unităţi complexe din care este formată.

Managerii de la orice nivel planifică, organizează, coordonează, antrenează şi controlează.

În general managerii sunt învestiţi cu o autoritate formală în cadrul organizaţiei din care fac parte şi pe care o conduc. Din această autoritate formală decurge un anumit statut care, la rândul său, generează diferite forme de relaţii interpersonale. Ca urmare a implicării managerilor în relaţii interpersonale, ei au succes la informaţii care permit acestora să elaboreze decizii şi strategii.

Modul de a concepe şi realiza procesele şi relaţiile manageriale, acţiunile şi comportamentul utilizat cu precădere de către manageri diferă într-o anumită măsură. Factorii care se apreciază că determină variaţia lor diferă de la un specialist la altul. Noi considerăm că tipul de manager, ca şi stilul managerial al acestuia, au o determinare mai largă, ce implică luarea în considerare a ansamblului elementelor principale care condiţionează modul de a gândi şi de a acţiona al cadrului de conducere. Concret, apreciem că principalii factori care determină tipul şi stilul managerial sunt următorii: tipul sistemului managerial al firmei, personalitatea managerilor, amploarea competenţelor acordate acestora, potenţialul şi personalitatea subalternilor, natura proceselor de muncă implicate, cultura firmei, intensitatea şi conţinutul influenţei organizaţiei sindicale etc. Rezultanta factorilor menţioanaţi o reprezintă existenţa mai multor tipuri de manageri şi, implicit, a mai multor stiluri manageriale.