Proiectarea unei cafetiere

1. Introducere

Istoria cafelei

Istoria cafelei este la fel de bogată ca însăși cafeaua, datând de mai mult de 1000 de ani.

In Occident, istoria cafelei incepe acum trei secole, dar in Orientul Mijlociu ea este consumată de toate păturile sociale încă din vechime.

Prima referință la cafea, din surse înregistrate, datează din secolul al IX-lea, dar cu multe secole înainte, existau multe legende arabe despre bautura misterioasă și amară cu puteri stimulatoare.

Primele plante de cafea au fost aduse pe coastele Mării Rosii din Africa. La început cafeaua era considerată aliment și nu bautură. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea și prin amestecarea cu grasime animală obțineau o pastă pe care o modelau sub formă de bile. Acestea erau consumate de razboinicii tribului pentru a avea mai multă energie in timpul luptelor.

Începand cu anul 1000 e.n., renumitul tămăduitor Avicenna, administra cafeaua in chip de medicament. Etiopienii obțineau un fel de vin din fructele de cafea, prin fermentarea in apă a boabelor uscate. Cafeaua crestea in mod natural și in Peninsula Arabiei si din secolul 11 aici cafeaua a fost preparată ca bautură caldă.

Asa-numitele proprietăți stimulative ale cafelei au fost considerate de multi in acele timpuri străvechi, generatoarele unui fel de extaz religios, iar cafeaua ca bautuă și-a câstigat o reputație mistică, învaluită în mister si asociată cu preoții și doctorii. De aceea nu este surprinzător că două legende puternice au apărut pentru a explica descoperirea acestei boabe magice.

O istorie apocrifă datând de pe la 1400, povesteștedespre un păzitor de capre yemenit, pe nume Khaldi, care a observat cum caprele sale deveneau neastâmp arate si energice după ce mâncau fructele roșii care cresteau in tufișurile necunoscute de pe aceste meleaguri. Uimit de comportamentul lor, Khaldi a dus fructe la o manastire din apropiere, unde starețul a fiert fructele in apă. Acesta a obținut un lichid amar dar aromat, foarte stimulator, care alungă oboseala si somnolența.

Cealaltă poveste este aceea a unui dervis musulman care a fost condamnat de dușmanii lui sa ratăcească prin deșert și astfel să moară de foame. În delirul său, tânarul a auzit o voce care ii spunea sa mănance fructele dintr-un arbore de cafea din apropiere. Dervisul a încercat să înmoaie fructele în apă si când nu a reușit, pur si simplu a baut lichidul acela. Interpretand supraviețuirea și energia sa ca pe un semn de la Dumnezeu, s-a intors la ai săi și a raspandit credintța și rețeta acestei băuturi.

Asemenea legende sunt bineînțeles neconfirmate, dar există anumite fapte referitoare la raspândirea arborelui de cafea, care sunt bine documentate. Se pare că originea cafelei se află pe continentul african, intr-o zonă a Etiopiei cunoscută sub numele de "Kaffa". De acolo ea se răspandește in Yemen, apoi in Arabia și Egipt. Cultivarea cafelei s-a extins rapid in toate aceste țări și servitul cafelei a devenit un obicei zilnic plăcut. Spre sfarșitul sec. al XIV-lea, societatile care practicau comerțul au inceput să-și dea seama de marele potențial pe care îl reprezintă cafeaua si au lansat-o cu succes in Europa.

Cererea de cafea in Orientul Apropiat era extrem de mare și toate transporturile de cafea care parăseau Yemenul cu destinația Alexandria si Constantinopol erau foarte bine controlate și păzite pentru ca nici o plantă să nu iasă din țară. În ciuda acestor restricții, musulmanii în timpul pelerinajului lor la Mecca, au reușit sa ascundă și să ia cu ei plante de cafea și să le cultive in țările lor. Astfel, a început cultivarea cafelei în India.

Cafeaua a intrat in Europa la acea vreme prin portul Veneția, unde aveau loc schimburile comerciale cu negustorii arabi. Băutura a devenit obișnuită în rândul populației în momentul în care vânzatorii ambulanți de limonadă au inclus-o in oferta lor ca alternativă la bauturile reci. De asemeni, mulți dintre negustorii europeni au început sa bea cafea in călătoriile lor si au adus acest obicei în Europa.

Asemănările fonetice dintre cuvântul "cafea" si echivalenții săi europeni ( în italiană "caffe", in franceză "caffé" și "kaffee" in germană, de exemplu), i-au determinat pe oameni să creadă că numele provine din "Kaffa", provincia etiopiană de unde cafeaua își trage obârșia. Dar o altă ipoteză a sugerat ca acest cuvant povine din arabescul "quahwek", care înseamnă "stimulant".

Pe la mijlocul secolului 17, olandezii dominau comerțul naval și au introdus cultivarea la scară mare a cafelei în coloniile lor din Indonezia, pe insulele Java, Sumatra, Sulawesi si Bali. Cafeaua a ajuns in America Latină câteva decenii mai târziu când francezii au adus o plantă de cafea în Martinica. La jumatatea secolului 19, o boală rară a plantelor s-a raspândit prin plantațiile de cafea din Asia de sud-est și culturile au fost compromise. Astfel, Brazilia a devenit cea mai mare producatoare de cafea, e onoare pcare o deține si astăzi.

Este interesant că, deși cafeaua este originară din Africa, cultivarea arborelui in această parte a lumii este relativ recentă. De fapt, plantatorii britanici au fost cei care au reintrodus creșterea cafelei în Africa, chiar dupa Primul Razboi Mondial, înființând plantații in zone care ofereau un climat și un sol propice înfloririi arborelui.[6]