Proiecte în sectorul public - Finanțarea proiectelor din sectorul public

1. Clasificarea surselor de finanțare.

Dacă dorim să realizăm un proiect trebuie să știm că pentru obținerea unei finanțări există mai multe metode:

A) exercitarea puterii organizației coordonatoare a proiectului, lobby pentru prevederi legislative favorizante

B) persuasiune și seducție

Aplicarea tehnicilor de fund-raising: atragerea de sponsorizări sau cofinanțări; obținerea de finanțări (ne)rambursabile

C) utilizarea oportunităților existente, crearea de parteneriate oportune; implicarea în colaborări utile

În general, problematica managementului proiectelor poate fi diferențiată în funcție

de domeniul în care se derulează:

- proiecte interne - la nivelul firmelor / organizațiilor, în special a celor din domenii ca infrastructură, telecomunicații, construcții, informatică, show-business;

- proiecte cu finanțatori externi - în cadrul programelor de finanțare (nerambursabilă, parțial nerambursabilă sau rambursabilă), de exemplu la nivelul IMM-urilor, organizațiilor non-profit, în domenii ca educație, sănătate, protecția mediului etc.

Finanțarea nerambursabilă (subvenții guvernamentale, programe de finanțare nerambursabilă publice sau/și private)

Avantaje:

- finanțarea unor activități fără consum de resurse proprii sau credite

- menținerea independenței și autonomiei financiare a organizației

Dezavantaje:

- acces dificil (fondurile se acordă periodic, de regulă pe baza unor licitații); control strict al modului de utilizare a fondurilor de către finanțatori, inclusiv prin colaborare cu alte instituții de specialitate - Curtea de Conturi.

Societatea românească se afla în plin proces de schimbare sociala, de modificare a structurilor sociale și economice, cât și a mentalităților, reprezentărilor colective, practicilor sociale, stilurilor de comportament. În cadrul acestui proces se manifestă două direcții opuse: pe de o parte, tendința de afiliere la modelul vestic, iar pe de altă parte încremenirea în modelele de

gândire vechi. Aceeași situație se regăsește și în cadrul structurilor instituționale.

O problemă specială o reprezintă gradul diferit de dezvoltare a unor regiuni. În cadrul restructurării economice unele zone au fost considerate defavorizate și, ca urmare, către ele au fost direcționate programe specifice.

În mod tradițional, sectoarele spre care se îndreaptă finanțările nerambursabile sunt cele care se ocupă de categoriile defavorizate: persoanele cu venituri scăzute, bolnavii, copiii orfani, șomerii, diferite etnii, bătrânii, femeile. Ca urmare, sănătatea, asistența socială, învățământul primesc fonduri pentru derularea unor programe specifice.

Un alt domeniu spre care se îndreaptă fondurile nerambursabile și, în special, creditările în condiții avantajoase, îl reprezintă cel al sectoarelor economice care sunt considerate cu potențial, cum ar fi turismul, agricultura, mica industrie, în special prin dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii. Această direcție este strâns legată de cea anterioară, de vreme ce creează noi locuri de muncă, cu efecte sociale evidente.

Un alt domeniu general îl reprezintă cel al ridicării calității vieții: protejarea mediului ambiant, infrastructura, informațiile. Ele se pot îndrepta cu prioritate spre anumite zone mai puțin dezvoltate. Pentru România, în afara acestor domenii generale (care primesc finanțări nerambursabile în majoritatea țărilor) există și unele specifice: sprijinirea privatizării, democratizarea instituțiilor statului și integrarea în structurile europene.