Raport de țară - Spania

Introducere

Spania, reprezintă tărâmul unde creşteau merele de aur ale lui Hercule, şi de asemenea tărâmul care era considerat Raiul pe Pământ de arabi iar de scriitorii George Orwell si Ernest Hemingway Spania era o arena în care istoria se situa la graniţa între faptele eroice şi tragedie, când toreadorii sfidau moartea.

Din toate timpurile, Spania a rămas în ochii necunoscătorilor o ţară tesată cu mistere.

Frumuseţea unicã şi asezarea sa geograficã privilegiatã, între Europa şi Africa, au fãcut din aceastã tarã, încã din antichitate o rãscruce, un punct de întâlnire între est si vest. Diversitatea culturalã, amestecul de civilizaţii care şi-au gãsit aici un loc ideal, au lãsat în urma lor o culturã originalã unicã, un experiment admirabil.

Spania, atât de des cuceritã, dar în final o cuceritoare, a reuşit sã-şi adune dispersatele vestigii, într-o tarã modernã, ai cãrei locuitori, mândri de trecutul lor, s-au decis sã accepte şi provocãrile viitorului. Spania este o ţarã variatã şi foarte diferitã: Nordul umed si verde; Centrul ses, rar populat; Coasta Mediteraneeanã fertilã si strãlucitoare; Sudul (Andalusia) cel mai renumit, uscat şi fierbinte, luminos ca vopseaua albã cu care sunt pictate casele; cele douã arhipelaguri, Baleare si Canare, ca douã surori dar destul de diferite.

Spania are o suprafaţă de 504.784 kmp, din care 1,04 % este reprezentată de apă. Populaţia este de aproximativ 43.197.684, asta însemnând o densitate de 85 locuitori / km pătrat. Capitala aceste ţări este la Madrid, care are o populaţie de 3,1 milioane locuitori. Religia este cea Romano Catolică, în prporţie de 90%. Forma de guvernămînt a Spaniei este cea de monarhie parlamentară, iar regele este Juan Carlos I. Imnul naţional al acestei tări, este „Marcha Real”. Limba oficială este spaniola, cu toate că în unele comunităţi autonome sunt recunoscute şi catalana, galiciana şi basca. Moneda folosita este Euro. PIB-ul total al Spaniei este de 885,5 miliarde, iar pe cap de locuitor este de 22,00.

Începând cu secolul IX î.Hr., celţii, fenicienii, grecii şi cartagii au intrat în Peninsula Iberică, urmaţi de Republica Romană, care a ajuns în secolul II î.Hr.. Limba de acum a Spaniei, religia şi sistemul juridic dăinuie din perioada romană. Cucerită de vizigoţi în secolul V d. Hr. şi atacată de mai multe ori în 711 de maurii nord-africani islamici, Spania modernă a început să se formeze după Reconquista, eforturile de ai elimina pe mauri, care au rămas aici până în 1492. În 1492 Regina Isabella I de Castilia a început inchiziţia spaniolă, care a durat peste 300 ani. Acesta a fost şi anul în care i-a dat lui Christofer Columb banii pentru prima sa călătorie pe Atlantic spre "Lumea Nouă". Până în 1512, unificarea Spaniei din zilele noastre a fost completă. Totuşi, proiectul monarhilor castiliani a fost de a unifica întreaga Iberie, iar acest vis a părut aproape îndeplinit, când Filip al II-lea a devenit rege al Portugaliei în 1580 şi al celorlaltor regate iberice (colectiv cunoscute ca şi "Spania" care nu era pe atunci un stat unificat). În 1640, poliţia centralistă a Contelui de Olivares a provocat războaie în Portugalia şi Catalonia: Portugalia a devenit un regat independent din nou, iar Catalonia s-a bucurat de o independenţă asistată de Franţa, dar pentru scurt timp.

În secolul XVI, Spania a devenit cea mai puternică naţiune din Europa, datorită bunăstării derivate din colonizarea spaniolă a Americilor. Dar o serie de războaie lungi şi sotisitoare şi revolte a început declinul puterii Spaniei în Europa. Contrivers asupra succesiunii la tron a consumat ţara în secolul XVIII, prin ocupaţia din partea Franţei în timpul erei napoleonice la începutul anilor 1800 şi a condus la o serie de conflicte armate şi revolte între liberali şi suporterii Vechiului Regim în mare parte a secolului XIX; un secol care a reprezentat şi pierderea a mare parte din coloniile spaniole din Americi, culminate în Războiul Spano-American dând 1898.

Secolul XX iniţial a adus puţină pace; colonizarea Saharei de Vest, Marocului Spaniol şi a Guineei Ecuatoriale a fost probată ca şi un substitut al pierderilor din Americi. O perisoadă de dictatură (1923-1931) s-a încheiat prin stabilirea celei de A Doua Republică Spaniolă.Creşterea polarizării politice, combinat cu crelterea violenţei neverificate, a dus la izbucnirea Războiului Civil Spaniol în iulie 1936. Urmând victoria forţelor sale naţionaliste în 1939, generalul Francisco Franco a condus o naţiune epuizată politic şi economic.

Totuşi, în anii 1960 şi anii 1970, Spania a fost transformată gradual într-o economie industrială modernă cu un sector de turism încreştere. După moartea dictatorului Generalul Franco în noiembrie 1975, succesorul său desemnat personale, Prinţul Juan Carlos şi-a asumat titlurile de rege şi de conducător al statului. El a jucat un rol important în ghidarea Spaniei spre un stat democratic modern, mai ales în opoziţia unei încercări de coup d'etat în 1981. Spania a aderat la OTAN în 1982 şi a devenit membră a Uniunii Europene în 1986. După moartea lui Franco, vechilor naţionalităţi istorice - Ţara Bascilor, Catalonia şi Galicia - li s-a dat o autonomie mare, care, s-a extins spre toate regiunile spaniole.

Regatul Spaniei este o ţară situată în sud-vestul Europei. Face parte din Peninsula Iberică împreună cu Portugalia şi Gibraltar. În nord-est se învecinează cu Franţa şi Andora de-a lungul Munţilor Pirinei. După sfârşitul regimului Franco, Spania a devenit o monarhie constituţională în 1978 când o nouă constituţie a fost adoptată.

Teritoriul de bază al Spaniei este dominat de platouri înalte şi de lanţuri muntoase ca şi Pirineii şi Sierra Nevada. Din acesti munţi izvorăsc mai multe râuri importante, precum Tagus, Ebro, Duero, Guadiana şi Guadalquivir. De-a lungul coastelor se găsesc câmpii aluvionare, din care cea mai mare este Guadalquivir în Andalusia. Spania se invecineaza la est cu Marea Mediterană (conţinând Insulele Baleare), la vest cu Oceanul Atlantic, unde se găsesc, pe coasta Africană, Insulele Canare.

Spania este compusă din 17 comunităţi autonome (comunidades autónomas): Andalusia (Andalucía); Aragon (Aragón); Asturias; Insulele Baleare (Islas Baleares / Illes Balears); Ţara Bascilor (País Vasco / Euskadi); Insulele Canare (Islas Canarias); Cantabria; Castilia-La Mancha (Castilla-La Mancha); Castilia-Leon (Castilla y León); Catalonia (Cataluña / Catalunya); Extremadura; Galicia. Acestea pot fi văzute în harta prezentată mai jos.

Există şi cinci locuri de suveranitate (plazas de soberanía) pe şi lângă coasta africană: oraşele Ceuta şi Melilla sunt administrate ca şi oraşe autonome, o stare intermediară între oraşe şi comunităţi; insulele din arhipeleagul Islas Chafarinas, Peñón de Alhucemas, şi Peñón de Vélez de la Gomera se află sub directa administraţie spaniolă.