Realizarea unui Sistem Informatic la SC Dafora SA

INTRODUCERE

Într-o lume aflată în permanentă mişcare, într-o societate care se află într-o continuă dezvoltare, presiunea informaţiei, a cunoştinţelor şi a ideilor care aduc noutatea, protecţia Proprietăţii Intelectuale se impune a deveni preocuparea primordială a oricărei organizaţii. O organizaţie care dedică fiecare zi proiectelor de cercetare şi creaţiilor stiinţifice inovatoare se preocupă implicit şi de protecţia acestora.

În întreaga lume, la nivelul comunităţii mondiale din domeniile educaţiei, afacerilor, industriei si serviciilor sunt formulate tendinţe noi în protejarea si promovarea drepturilor de proprietate intelectuală.

În acest sens, mesajele instituţiilor internaţionale cu atribuţii în domeniu sunt formulate in termeni fermi subliniind în conţinut nu doar importanţa protejării produselor activităţii de inovare, de creaţie, dar şi incontestabila valoare a acestor drepturi nepatrimoniale faţă de care organizaţiile vor trebui să îşi reevalueze gradul de interes.

Proprietatea intelectuală este o formă de titlu legal care permite posesorului să controleze utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi idei sau expresii. În definirea termenului de proprietate intelectuală este inclusă totalitatea drepturilor asupra creaţiilor geniului uman referitoare la opere literare, artistice, ştiinţifice, invenţiile din toate domeniile, descoperirile ştiinţifice precum şi drepturile aferente activităţii intelectuale în domeniile industrial, ştiinţific, literar şi artistic.

Importanţa proprietăţii intelectuale a fost recunoscută pentru prima dată de Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 1883 şi de Convenţia de la Berna pentru protecţia lucrărilor artistice şi literare din 1886.

Proprietatea intelectuală privită sub cele două componente ale sale, proprietatea industrială pe de o parte şi drepturile de autor şi drepturile conexe pe de altă parte, este una dintre pârghiile de bază ale dezvoltării economice, sociale şi culturale ale naţiunii.

În acest context se poate aprecia că protecţia drepturilor de proprietate intelectuală este de o mare importanţă, esenţa, scopul şi finalitatea acesteia fiind protejarea produsului inteligenţei umane şi, în acelaşi timp, garantarea beneficiului consumatorilor de a se folosi de acest produs.

Strâns legată de acest domeniu este activitatea de cercetare – dezvoltare şi inovare care constituie o componentă strategică, hotărâtoare pentru dezvoltarea economică şi pentru progresul social.

Cadrul instituţional al protecţiei proprietăţii intelectuale

Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, (OMPI) conform denumirii originale din engleză, World Intellectual Property Organizaţion sau WIPO a luat fiinţă prin Convenţia de creare a Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale semnată la Stockholm in 14 iulie 1967 şi confirmată la 28 septembrie 1979. Conform articolului 3 al acestei Convenții, WIPO promoveaza protecţia proprietăţii intelectuale în toată lumea.

Oficiul pentru Armonizare in cadrul Pieţei Interne (OAPI) este autoritatea publică responsabilă de procedurile legate de inregistrarea mărcilor comerciale comunitare începând din anul 1996 şi a desenelor şi modelelor industriale comunitare din 2003. Aceste drepturi de proprietate intelectuală sunt valabile în toate statele membre ale UE.

Organizaţia Europeană de Brevete (OEB) a luat fiinţă odată cu adoptarea Convenţiei de la Munchen din 5 octombrie 1973 (revizuită în 29 noiembrie 2000) privind eliberarea brevetelor europene. Organizaţia are ca principală misiune eliberarea brevetelor europene, sarcina fiind indeplinită de Oficiul European de Brevete, sub controlul Consiliului de Administraţie.

Oficiul are şi sarcini care se referă la informaţii şi la publicarea invenţiilor, scop în care este gestionat Registrul European de Brevete şi publicate Buletinul European de Brevete şi Jurnalul Oficial al OEB.

Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) este organismul de specialitate al administraţiei publice centrale, autoritate unică pe teritoriul României în asigurarea protecţiei proprietăţii industriale, în conformitate cu legislaţia natională în domeniu şi cu prevederile convenţiilor şi tratatelor internaţionale la care România este parte.

OSIM are atribuţii şi competenţe în domeniul protecţiei drepturilor de proprietate industrială, aşa cum sunt ele definite in art. 1 al Convenţiei de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale.

OSIM eliberează titluri de protecţie prin acordarea cărora conferă titularilor lor drepturi exclusive pe teritoriul României; OSIM este depozitarul Registrelor Naţionale ale cererilor depuse şi al Registrelor Naţionale ale titlurilor de protecţie acordate pentru invenţii, modele de utilitate, mărci, indicaţii geografice, desene sau modele, certificate suplimentare de protecţie, topografii ale produselor semiconductoare şi noi soiuri de plante.

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A) este organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, fiind autoritate unicaă de reglementare, evidentă prin registre naţionale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare tehnico-stiinţifică în domeniul drepturilor de autor si al drepturilor conexe. O.R.D.A are atribuţii în promovarea de proiecte de acte normative in domeniul sau de activitate şi îşi aduce contribuţia la participarea la elaborarea şi actualizarea Strategiei naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale.