Recrutarea personalului

I.1. RECRUTAREA PERSONALULUI

Recrutarea personalului este momentul de confluenta al căutarii unui post de catre o persoana, cu căutarea unei persoane de catre o întreprindere, pentru ocuparea unui post. Ea se incheie prin realizarea unei concordanţe depline intre exigenţele postului respectiv si caracteristicile profesionale si personale ale persoanei respective, concretizandu-se prin oferta de angajare.

Din această definiţie rezultă ca procesul de recrutare are două faţete: una spontană, determinată de oferta fortei de muncă de către persoana în căutare de lucru si una provocată, determinată de cererea de forţă de muncă exprimată de către întreprinderea care doreste să ocupe un post vacant prin angajarea unei persoane corespunzatoare.

Acţiunea de recrutare se desfasoara in mod continuu şi sistematic, fiind necesară înlocuirea celor care parăsesc întreprinderea din diferite motive (flucţuatie, continuarea studiilor, satisfacerea serviciului militari, boala, invaliditate, deces) a celor care sunt promovati, precum si pentru asigurarea posturilor noi, create prin dezvoltare. Procesul de recrutare a personalului este indisolubil legat de procesul de selectie si promovare.

Costurile recrutării personalului sunt determinate de particularitatile posturilor care urmează sa fie ocupate si de actiunea legii cererii si a ofertei fortei de munca. In cazurile posturilor de complexitate joasa, forta fiind mai uşor de găsit si de atras, aceste costuri sunt minime. Pe măsura ce complexitatea cerintelor pentru ocuparea posturilor creste, numarul persoanelor care ar putea fi atrase scade si se repartizează, uneori, pe o suprafata teritoriala vastă Ca urmare, costurile recrutarii sporesc, fiind necesare deplasări in diferite localitati ale persoanelor însărcinate să efectueze recrutarea.

2. NECESITATEA ACTIVITATII DE RECRUTARE

A RESURSELOR UMANE

Dupa cum mentionează numerosi specialisti in domeniul resurselor umane, ca, de exemplu, Jack J. Halloran si David J. Cherrington, pentru a-si asigura succesul sau chiar pentru a supravietui, organizatiile in general si firmele in special trebuie să solutioneze in mod corespunzator si următoarele probleme:

- Identificarea calificărilor sau a aptitudinilor si alegerea sau selectia candidatilor care corespund cel mai bine cerintelor posturilor noi sau vacante

- Identificarea si atragerea candidatilor competitivi folosind cele mai adecvate metode, surse sau medii de recrutare

- Respectarea legislatiei in domeniul referitor la oportunitatile egale de angajare si corectarea practicilor discriminatorii anterioare sau a unor dezechilibre existente; aceasta cu atat mai mult cu cat există incă numeroase aspecte discriminatorii, iar lipsa unor reglementari legale adecvate pune persoanele nedreptatite in imposibilitatea de a se apara.

Solutionarea cu succes a acestor probleme inseamnă, totodata, succesul intregului proces de asigurare cu personal, proces deosebit de important, daca se au in vedere, in special efectele unor posibile greseli sau erori de angajare. De exemplu, respingerea unui candidat competitiv sau acceptarea unuia slab pregatit constituie un prejudiciu pentru organizatie

De aceea, inainte de a lua decizia de angajare a noi solicitanti este necesar să se verifice realitatea nevoii de recrutare si să se ia in considerare si posibilitatile de realizare a altor alternative

In acest sens, primele intrebari ar trebui sa fie intotdeauna urmatoarele:

“In ce masura este nevoie de cineva pentru un anumit post?”

“Posturile vacante sau dorite sunt ele int-adevar necesare?”

“Nevoia de recrutare nu este, intr-o anumita masura, exagerata?”

Faptul ca postul există nu înseamnă si că este necesar să existe; dacă postul a rămas vacant, există posibilitatea de a-l desfiinta; se poate decide transferul sarcinilor unui alt post sau se poate pastra postul vacant cand se schimba unele circumstante.

Prin urmare, recrutarea resurselor umane se refera la confirmarea necesitatii de a angaja personal, la unele schimbari in situatia angajarii cu personal, precum si la actiunile intreprinse pentru localizarea si identificarea solicitantilor potentiali si pentru atragerea unor candidati competitiv, capabili sa indeplineasca cat mai eficient cerintele posturilor.

Din acest punct de vedere nevoile de recrutare pot fi strategice, deoarece raspund unor cerinte pe termen lung (crearea de posturi noi, restructurari, retehnologizari ), pot raspunde unor urgente temporale sau unor cerinte conjuncturale (parasirea organizatiei din diferite motive, continuarea studiilor, satisfacerea serviciului militar, imbolnăviri ) sau pot fi legate de miscarile interne de personal (promovari, transferuri, dezvoltari).

Recrutarea personalului poate avea un caracter permanent si sistematic sau se poate realiza numai atunci cand apare o anumita