Reengineeringul în logistică

Restructurarea constituie diminuarea dimensiunilor firmelor, cu privire la numărul angajaților, diviziilor, ori al unităților și la numărul de niveluri ierarhice din structura organizatorică.

Firmele apelează la restructurare atunci cînd vor să scadă costurile și să crească eficiența. Nevoia de restructurare este semnalată de indicatori relativi, pe baza cărora este comparată situația proprie cu cea a celor mai importanți concurenți din domeniul de activitate al organizației. Acești indicatori sunt: domeniul de control al managerilor, raportul dintre personalul existent la nivel central și personalul operativ, raportul dintre numărul de angajați și volumul vănzărilor.

Restructurarea are și urmări negative. Nesiguranța și riscul de a pierde posibile posturi conduce la o reducere a implicării, creativității și inovației în rîndul angajaților.

Din ce în ce mai multe organizații încep să se preocupe de creșterea competitivității în condițiile unui mediu caracterizat pe incertitudine și dinamism și a unei concurențe bazate pe timp. Concurența bazată pe timp se manifestă prin livrarea mai rapidă a serviciilor și produselor, în comparație cu concurenții, fapt ce oferă firmelor un avantaj strategic însemnat. În prezent, managerii logistici vor o îmbunătățire a vizitei și a preciziei performanței logistice a firmei. Se urmărește comprimarea și controlarea intervalului de timp de la primirea la livrarea comenzii, pentru a accelera circulația mărfurilor și pentru a reduce stocurile. Desfășurarea mai rapidă a activității logistice diminuează nivelul activelor financiare utile și sporește nivelul de servire a clienților.

Practica țărilor dezvoltate și teoria de specialitate reliefează un număr de aspecte ce privesc evoluția și tendințele manifestate în acest moment în crearea și aplicarea structurilor organizatorice ale firmelor pe care le considerăm utile deuat în considerare în procesul de restructurare a societăților comerciale din România, de proiectare a unui cadru funcțional și structural potrivit calității lor de agenți principali ai economiei de piață, și anume:

- conceperea, adoptarea și aplicarea unor structuri organizatorice eficiente trebuie să reprezinte o preocupare majoră pentru toți managerii;

- centralizarea ori descentralizarea deciziilor nu trebuie menținute sau absolutizate;

- constituirea structurii organizatorice trebuie să țină seama de aplicarea concepției moderne cu privire la conducerea firmei;

- crearea cadrului organizatoric într-un mod în care să permită integrarea accentuată a indivizilor în activitatea organizației;

- nu trebuie absolutizată îndeplinirea tuturor funcțiilor dintr-o întreprindere, în unele cazuri s-a dovedit mai eficientă o oarecare „dezintegrare funcțională”;

- restructurarea întreprinderilor, reorganizarea lor a avut efecte pozitive doar când a fost introdusă într-o strategie pe termen lung, constituită de întreprindere, practica demonstrând un insucces al acestei acțiuni atunci când inițiativa a venit din partea unor bănci, a altor instituții financiare sau a unor conducători de întreprinderi ce doreau să obțină profituri imediate ori pe termen scurt.

Etapele reorganizării structurii organizatorice

Ansamblul lucrărilor necesare pentru a schimba o structură organizatorică, cu scopul, de a o perfecționa, poate fi grupat în mai multe etape și subetape:

Prima etapă - pregătirea cercetării-constă în identificarea factorilor ce conduc la o schimbare organizațională, stabilirea sferei și a naturii studiului și fixarea unor obiective care trebuie urmărite în procesul de schimbare a structurii organizatorice. Subetapele (fazele) principale ce trebuie parcurse constau în : a identifica problemele, a preciza aria studiului și a stabili obiectivele studiului.

A doua etapă - investigație și analiză - grupează toate activitățile prin care este descrisă structura organizatorică existentă, componentele sale, este analizată structura existentă, sunt identificate punctele forte și punctele slabe ale organizării structurale a firmei.Subetapele acestei etape sunt următoarele:

- culegerea și sistematizarea datelor ce privesc structura organizatorică;

- prelucrarea informațiilor privitoare la obiectivele organizației;

- analiza structurii organizatorice;

- raționalizarea structurii organizatorice.

A treia etapă - raționalizarea structurii organizatorice - în care se propun măsuri de perfecționare a acesteia. Lucrările din etapa aceasta se pot grupa, în mai multe subetape:

- elaborarea măsurilor de perfecționare a structurii organizatorice;

- experimentarea măsurilor de perfecționare și menționarea schimbărilor în structură;

- modificarea fișelor de post și modificarea Regulamentului de Organizare și Funcționare (R.O.F.).