Relațiile României cu FMI

1. RELAȚIILE ROMÂNIEI CU FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL

Aderarea României la Fondul Monetar Internațional contribuie la diviziunea internaţională a muncii şi aduce multe avatanje datorită colaborării monetare şi financiare cu statele membre.

La 20 septembrie 1972, România a depus oficial cererile de aderare la FMI şi la BIRD (Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare). Aceste cereri au fost analizate iar în decembrie 1972 a avut loc votul prin corespondenţă al membrilor Fondului Monetar Internațional şi Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, confirmând aderarea României la aceste organisme specializate ale ONU. Prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 493 din 7 decembrie 1972, în urma acceptării rezoluţiei Consiliului guvernatorilor FMI din 28 noiembrie 1972, care stabileşte termenii şi condiţiile pentru acceptarea Republicii Socialiste România ca membră FMI, a fost aprobată aderarea Republicii Socialiste România la Fondul Monetar Internaţional.

Pe 15 decembrie 1972, România a devenit oficial membră FMI odată cu depunerea la Washington a documentelor de aderare şi semnarea acordului original. Prin aderarea la Fondul Monetar Internațional România își lărgește sfera cooperării monetare şi financiare cu statele deja membre ale FMI. România este cel de-al 125-lea stat membru al FMI.

Utilizării drepturile de tragere a acordurilor stand-by și a drepturilor speciale de tragere, România va beneficia de credite care vor contribui la echilibrarea balanţei de plăţi externe în cazul unor dezechilibre temporare ale acesteia. Totodată poziția de membru al FMI facilitează obţinerea unor credite prin finanţarea compensatorie acordată de “ Fond” , utilizate pentru reechilibrarea balanţei de plăţi externe ca urmare a scăderii preţurilor de pe piaţa mondială la anumite categorii de produse cu o pondere mare în exportul ţării noastre și pentru înlăturarea efectelor negative ale reducerii a exporturilor.

Statutul de membru FMI, îi oferă țării noastre acces la informații competente în problemele monetare şi financiare internaţionale, facilitându-i-se totodată încheierea unor aranjamente de credite pe piaţa financiară internaţională.

Afară de sprijinul financiar primit de la FMI, România poate să beneficieze şi asistenţă tehnică oferită de experţi.

Datorită statului de membră a FMI România are dreptul la cotele iniţiale stabilite la aderare, cât şi la majorările ulterioare atribuite ţărilor membre cu monede neconvertibile pe care le acoperă după cum urmează:

-25% îi va vărsa în contul de resurse generale al FMI, în DST sau valute convertibile, cu acordul ţărilor în cauză, sau orice combinaţie de DST şi astfel de valute;

-75% reprezintă contribuţia în lei depusă într-un cont pe numele FMI , la BNR.

România a fost de acord și a acceptat obligaţiile prevăzute în Articolul VIII ale Statutului FMI referitor la convertibilitatea de cont curent la 25 martie 1998. Astfel, România își asumă angajamentul de a nu introduce restricţii cu privitoare la efectuarea plăţilor şi transferurilor pentru tranzacţii internaţionale curente şi să nu participe la aranjamente valutare discriminatorii sau practici valutare multiple, fără a se consulta în prealabil cu Fondul Monetar Internațional.

Dupa aderarea sa la Fond, România a participat activ, în perioada 1972-1974, la lucrările Comitetului celor 20 pentru reforma sistemului monetar, iar în perioada 1974-1976 la lucrările Comitetului interimar pentru modificarea statutului FMI

Ca membră a FMI, România s-a bucurat şi se bucură de toate drepturile ce decurg de aici:

- dreptul de a obţine credite în regim normal sau ca facilităti. Începând cu anul 1990, România a beneficiat de facilităţi sub forma tragerilor curente, acordurilor stand-by, finanţărilor compensatorii şi a facilităţilor de transformare sistematică;

- dreptul de a obţine credite în monedele altor ţări membre sau în DST din resursele generale ale Fondului, în schimbul unei sume în monedă naţională, în condiţii mult mai avantajoase decât cele ale pieţei, fiind obligată să respecte în schimb o serie de condiţii impuse de FMI tuturor ţărilor membre aflate în postura de debitor faţă de Fond;

- dreptul de alocări de DST în cazul unor noi emisiuni de DST. România a beneficiat de acest drept din 1972 deoarece in momentul in momentul aceptarii României ca membru FMI (in 1972) FMI a intrerupt emisiunile pana in 1979.

- dreptul de participare la adoptarea deciziilor în cadrul FMI. România deţine un număr de voturi corespunzător cotei sale de participare, drept care se exercită prin intermediul unui grup format din 12 ţări (Armenia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Olanda şi Ucraina)

- dreptul de exprimare a opiniilor cu privire la viitorul sistemului monetar internaţional;

- dreptul de aderare la BIRD şi la filialele sale.

Alături de drepturile de care a beneficiat, România are și obligaţii:

- de a subscriere şi vărsara cota-parte de capital;

- de a stabili cu FMI a un curs reprezentativ al leului faţă de dolarul american;

- de a nu aplica restricţii asupra efectuării plăţilor curente în relaţiile economice internaţionale;

- de a se consulta cu FMI şi de a colabora constant cu celelalte ţări membre;

- transparenţă, în sensul de a furniza informaţii economice şi financiare cu privire la: posesia oficială de aur şi a mijloacelor de plată internaţionale, evoluţia importurilor şi a exporturilor, balanţa de plăţi, investiţiile străine, cursul valutar, etc.

Prin participarea la activitatea Fondului, în afara lărgirii posibilităţilor de a obţine un sprijin financiar de la FMI , cât şi pe pieţele monetare, s-au creat condiţii de a susţine, alături de celelalte state, introducerea unor măsuri ce contribuie la realizarea noii ordini monetare şi financiare.

Cota de participare a României, în sensul de capital subscris şi vărsat, este în prezent de 754,1 milioane DST (aproximativ 1.060 milioane USD), din care 174,8 milioane DST, în aur şi valute, şi 5.793 milioane DST, în lei, într-un cont al FMI deschis la BNR.

De la aderare şi până în 1984, România a beneficiat de mai multe credite de la FMI, al căror volum total a fost de 2 mld. USD. Aceste împrumuturi au avut ca destinaţie suplimentarea rezervei valutare a statului, acoperirea deficitului balanţei contului curent şi acoperirea unor pierderi înregistrate de România în urma importului de petrol. Creditele au fost integral rambursate cu mult înainte de termen, în perioada 1979-1981, România a beneficiat de alocări de DST de circa 76 milioane DST, nerambursabile, dar purtătoare de dobânzi pentru valoarea consumată. În 1981 şi 1982, FMI a sprijinit ţara nasotră în cadrul clubului de la Paris al ţărilor creditoare în reeşalonarea datoriei externe. Având în vedere tendinţele de autarhie manifestate de statul român în ceaa ce priveşte politica economică promovată începând cu 1984, relaţiile cu FMI au cunoscut o puternică deteriorare, ajungându-se, în 1989, până la ruperea lor.

După 1989, ca urmare a eforturilor depuse de autorităţile române, relaţiile cu FMI au cunoscut o permanentă îmbunătăţire. Astfel, FMI şi-a deschis o reprezentanţă la Bucureşti, cu sediul în BNR, a acordat asistenţă tehnică pentru restructurarea sistemului financiar-bancar, a acordat mai mule credite, din care patru în cadrul unor aranjamente stand-by, în sumă totală de 1.247 milioane DST. Sumele stabilite prin aranjamentele stand-by sunt utilizate în tranşe trimestriale, cu condiţia îndeplinirii unor criterii de performanţă, ce vizează politica monetară şi economică.