Remunerarea personalului în întreprindere la etapa actuală

Introducere

Problema stimulării şi recompensării personalului s-a aflat permanent în atenţia economiştilor. Încă David Ricardo afirmă că “salariul tinde să fie egal cu ceea ce este necesar pentru întreţinerea salariatului şi a familiei sale”.

În prezent, în Republica Moldova are loc procesul de asimilare a elementelor sistemelor de stimulare şi recompensare a personalului din ţările cu economie concurenţială, pe fondul existenţei unor metode de lucru şi a unei mentalităţi din vechiul sistem. Fiecare firmă îşi stabileşte raporturile cu angajaţii prin negocieri directe însă continuă să folosească reţeaua tarifară de salarizare elaborată de Guvern, fenomen specific economiei centralizate.

Liberalizarea preţurilor în contextul funcţionării defectuoase a mecanismului de piaţă adus la formarea de salarii necorecte cu rezultatele activităţii. Pe de altă parte, nivelul scăzut al productivităţii muncii generează şi întreţine inechităţi în sistemul de recompensare, datorită faptului că se urmăreşte asigurarea unei subzistenţei familiei angajatului şi nu recompensarea performanţelor.

Etapa actuală în care se află piaţa muncii face ca rolul său de reglare a recompenselor angajaţilor să nu fie simţită în suficientă măsură. Apariţia şi dezvoltarea pieţei muncii, privatizarea şi perfecţionarea managementului (sistemul contabil) sunt premise favorabile pentru realizarea unui sistem coerent de stimulare şi recompensare a personalului.

Aşa dar actualitatea temei este determinată de:

- importanţa salariului care reprezintă principala sursă de venit pentru majoritatea populaţiei unei ţări;

- necesitatea urgentării reformelor în domeniul recompensării personalului;

- situaţia dificilă, critică creată în domeniul recompensării personalului în unităţile economice din Republica Moldova;

- necesitatea stimulării, impulsionării unităţilor economice în vederea elaborării propriilor sisteme de recompensare a personalului bazate pe performanţe în muncă.

Capitolul I. Abordarea teoretico conceptuală privind salarizarea personalului

Avînd în vedere faptul că salariul -reprezintă principala formă de recompensare a personalului, acestuia îi este acordată o atenţie deosebită în acest capitol. La nivelul firmei salariul poate apărea în două ipostaze: sub forma de venit pentru salariaţi şi sub formă de cost pentru patron. De asemenea este abordat salariul sub aspect social şi are în vedere “salariul minim” şi “indexarea salariului”.

1.1 Salariul – formă principală a stimulării şi recompensării salariatului

Din punct de vedere etnologic salariul provine de la latinescu “salarium” arătînd suma de bani ce trebuia plătită fiecărui soldat pentru procurarea sării. Termenul s-a păstrat în timp şi si-a păstrat semnificaţia de venit a unei persoane dependentă de alta.

Salariul este venitul prin care se remunerează munca salariată în întreprinderi şi administraţii.Analizînd salariul ca “salariul-venit” şi “salariul-cost”, atunci am putea da o explicaţie mai aprofundată.

Identificarea salariului drept element al costurilor de producţie este importantă pentru elaborarea strategiei firmei referitoare la preţuri şi costuri.

În al doilea rînd, salariul reprezintă un element al costurilor variabile. Pentru orice întreprindere, fondul de salarii variază în raport cu volumul de producţie realizat. Fondul de salarii depinde atît de volumul de producţie cît şi de evoluţia productivităţii muncii.