Rezervele de creștere ale beneficiului la întreprindere și utilizarea lor

INTRODUCERE

Rolul beneficiului ca un indicator de decizie şi acţiune este cunoscut în prezent de toţi, de orice regim economic şi politic, dar odată cu tranziţia la economia de piaţă importanţa acestui indicator s-a accentuat şi mai mult. Atît rolul cît şi importanţa beneficiului reiese din funcţiile pe care acesta le îndeplineşte.

Beneficiul întreprinderii este principala sursă de dezvoltare şi modernizare a capacităţilor de producţie din unităţile economice, avînd implicaţii multiple asupra desfăşurării întregului proces al reproducţiei lărgite.

Beneficiul întreprinderii este principala sursă de cointeresare materială a lucrătorilor în utilizarea cu o eficienţă ridicată a tuturor resurselor de care dispun.

Beneficiul continuă să fie principalul mijloc de control asupra activităţii şi utilizării resurselor materiale, financiare şi a forţei de muncă ale întreprinderilor. Pentru unii beneficiul este un venit de bogăţie şi un domeniu de activitate a sistemului de altă dată, provocînd abuzuri şi crize de supraproducţie. Pentru alţii, logica beneficiului înseamnă contrariu, asigurînd echilibru general şi excluzînd toate alte consideraţii. Beneficiul obţinut nu este sfîrşitul activităţii, ci o indinspensabilă cale de orientare şi finanţare a creşterii economice. Obţinînd beneficiu şi reinvestind o cotă parte importantă din el nu poate să ducă la o stagnare. Mărimea beneficiului investit depinde în cea mai mare parte de masa totală a beneficiului. Orice agent economic tinde să maximizeze masa beneficiului prin valorificarea cît mai eficientă a rezervelor de creştere a indicatorului rezultativ, fiind impulsionaţi spre aceasta şi de legile aspre ale concurenţei.

Toate acestea au condiţionat actualitatea cercetării problemei rezervelor de creştere ale beneficiului.

Scopul cercetării constă în fundamentarea direcţiilor principale de majorare a beneficiului la unităţile industriale naţionale.

Acest scop este concretizat de următoarele probleme:

- dezvăluirea greutăţilor principale întîlnite în calea valorificării rezervelor de creşetere ale beneficiului;

-determinarea esenţei şi principalelor categorii de rezerve în creşterea beneficiului;

-argumentarea necesităţii majorării beneficiului.

Ca obiect de studiu a servit unitatea industrială naţională şi anume pe baza întreprinderii mixte de producere a berei şi băuturilor răcoritoare din oraşul Chişhău "Vitanta-Intravest" S.A.

Încercînd să răspund la întrebările ce le pune beneficiul: Ce este beneficiu? De unde provine? Care sunt componentele? Unde se duce şi la ce serveşte? Care sunt căile de majorare a beneficiului? Răspunsurile la aceste întrebări, scopul studiului, precum şi obiectul de studiu au condiţionat structurarea tezei în trei capitole:

Capitolul I "Beneficiul-dimensiunea succesului întreprinderii" reprezintă o tratare teoretică a temei, ce cuprinde descrierea esenţei economice a beneficiului, conţinutul şi funcţiile pe care le îndeplineşte beneficiu la nivel de întreprindere. De asemenea se dezvăluie mărimea şi dinamica beneficiului, factorii de influenţă asupra mărimii beneficiului, direcţiile de formare cît şi repartizarea lui.

Capitolul II "Analiza economico-finaciară a I.M. "Vitanta-Intravest" S.A." cuprinde o apreciere a îndeplinirii programului de producţie, o analiză a costurilor şi cheltuielilor de producţie, o apreciere a gradului de asigurare cu fonduri fixe şi forţă de muncă. Tot aici se indică capacitatea întreprinderii, specializarea, legăturile de producţie, furnizorii de materii prime şi materiale, realizarea producţiei finite, precum şi o apreciere a situaţiei financiare la întreprindere.

Capitolul III "Rezerve de creştere ale beneficiului" conţine rezervele de care dispune întreprinderea pentru majorarea beneficiului, precum şi principalele categorii de rezerve interne de producţie.

Capitolul I. BENEFICIUL - DIMENSIUNEA SUSCESULUI

ÎNTREPRINDERII.

§1. Esenţa economică, conţinutul şi funcţiile beneficiului.

Existenţa omului se asigură prin activităţi economice şi anume activităţi raţionale, eficiente. În economia de piaţă raţionalitatea desemnează că activităţile economice sînt aducătoare sau generatoare de beneficiu, că beneficiul reprezintă sensul activităţilor economice.

În economia contemporană în sens larg al cuvîntului, beneficiul sau profitul este înţeles ca diferenţă între veniturile şi cheltuelile efectuate de către o unitate economică. Prezenţa beneficiului arată că întreprinderile îşi acoperă cheltuielile din venituri proprii şi obţin un excedent de valoare în expresie bănească. In sens restrîns beneficiul este o formă a produsului net care se autonomizează în procesul de repartizare şi utilizare a unei părţi din valoarea nou creată. In sens general beneficiul este definit ca fiind rezultatul financiar pozitiv al unei activităţi de producţie, reprezentată prin diferenţa între incasările realizate şi cheltuelile ocazionate de acestea. [1.1]

Beneficiul, reprezentînd o formă a produsului net, are menirea de a asigura pe de o parte, resursele pentru autofinanţarea întreprinderii, iar pe de altă parte, asigurarea resurselor pentru cointeresarea materială a lucrătorilor.