Rezistența la schimbare

Rezistenţa la schimbare

1.1. Introducere

Intr-un mediu economic intr-o continua schimbare, cel care nu se adapteaza este „scos din joc”. Si cele mai mari schimbari s-au produs pe fondul evolutiei ultimilor 10 ani. Toate aceste schimbari, insa, au fost de cele mai multe ori intampinate cu rezistenta. Rezistenţa la schimbare este un comportament de eschivare, de teamă şi incertitudine, manifestat în cadrul schimbării organizaţionale, pe care un individ îl manifestă atunci când nu cunoaşte clar obiectivele şi motivele pentru care are loc transformarea şi atunci când simte că este ameninţat statutul său şi recompensele financiare.

Joan Woodward (1968) formulează clar această tendinţă a oamenilor de a opune rezistenţă la schimbare: „când vorbim despre rezistenţă la schimbare, tindem să considerăm că manegerii sunt întodeauna raţionali în schimbarea direcţiei lor de acţiune şi că angajaţii dau dovadă de obtuzitate, subiectivism emoţional sau lipsă de raţiune, atunci când nu reacţionează aşa cum ar trebui. Dar dacă un individ urmează să aibă de pierdut, explicit sau implicit, după ce schimbările făcute vor fi fost făcute, orice rezistenţă este în întregime raţională, din punctul de vedere al propriului interes personal. Interesele organizaţiei nu coincid întodeauna cu ale individului. ”

În cadrul procesului de schimbare, apar forţe care susţin şi forţe care se opun schimbării. În această perioadă de căutări şi restructurări majore la nivelul întregului context social, economic, tehnologic, educaţional, fiecare sistem şi fiecare organizaţie trebuie să se adapteze într-un ritm alert şi corespunzător noilor condiţii. Dar acest efort permanent de racordare continuă la tot ce este nou şi tot ce înseamnă schimbare, implică atât forţe susţinătoare şi proactive, dar şi forţe care se opun şi care împiedică procesul, rezistenţa la schimbare fiind unul din factorii majori.

P. Strebel arată că „rezistenţa la schimbare depinde de ceea ce oamenii au de câştigat sau de pierdut prin schimbare şi de modul în care cultura organizaţiei lor le va modela reacţia.”

Rezistenţa la schimbare este un fenomen complex, aceasta fiind vizibilă sau tacită. Se întâmplă ca oamenii să fie de acord cu schimbarea însă doar la nivelul contextului nu şi personal. De cele mai multe ori, invidizii îşi aleg să acţioneze în concordanţă cu anumite valori consacrate, care intră în contradicţie cu cele noi. Nu schimbarea în sine îi sperie pe oameni, ci faptul că nu mai dispun de pattern-uri de rezolvare a noilor probleme, şi astfel ei ar putea greşi în noile soluţii pe care le adoptă.

La nivel comportamental, oamenii reacţionează în faţa schimbării, în mai multe feluri. Putem sintetiza trei tipologii umane: ultraconservatorii(cei care