Riscul de Lichiditate

Introducere

Obiectivul general al cursului “Managementul riscurilor financiar-contabile” este “însuşirea procesului de utilizare şi exploatare corectă a unor tehnici manageriale de gestiune a riscurilor , care conduc la creşterea competitivităţii societăţii care le aplică”¹.

Tema pe care o voi prezenta este “Riscul de lichiditate”, cu studiu de caz la Volksbank România. Am ales această temă, deoarece consider că lichiditatea unei bănci este esenţială în existenţa ei atât prin capacitatea de finanţare de care dispune, cât şi prin alocarea optimă a resurselor financiare şi menţinerea unui echilibru real între creditele şi avansurile acordate pe de o parte şi plasamentele şi depozitele pe de altă parte. Criza financiară actuală a declanşat o serie de măsuri reglementative şi fiscale pentru remodelarea sistemului bancar internaţional, având la bază principii precum: prudenţa bancară, verificarea corectă şi periodică a garanţiilor, gradul de îndatorare faţă de creditori şi asumarea riscurilor de către conducerea băncii.

Importanţa temei de studiu este considerabil amplificată de evoluţia crizei economice ce se dezvoltă alarmant , proces tot mai greu controlabil în toate sferele vieţii economice internaţionale,afectând, ca o consecinţă evidentă a globalizării,zone ale afacerilor tot mai vaste şi mai diverse.

Date fiind aceste condiţii , actualitatea şi importanţa tematicii devin evidente.

Proiectul este structurat în 3 capitole astfel:

Capitolul 1 –Riscul de lichiditate,unde sunt conturate aspectele teoretice ale riscului de lichiditate.Am prezentat factorii de influenta a riscului de lichiditate,identificarea nevoilor de lichiditate,satisfacerea nevoilor de lichiditate si reglementarea riscului de lichiditate.

Capitolul 2 – Analiza activităţii Volksbank România, unde am realizat o scurtă prezentare a Volksbank, acţionariatul şi reţeaua bancară. Am analizat profitul băncii, pe baza unor indicatori prezentaţi în raportul anual şi a evoluţiei rezultatului financiar, în perioada 2008 – 2010. Ulterior, am ilustrat într-un tabel activele şi pasivele băncii (datorii şi capitaluri proprii) şi am cercetat principalii indicatori prezentaţi în tabel.

1. Gâf-Deac Maria , “Management. Baze generale şi legislative”, Ed. Fundaţiei “România de

Mâine”, Bucureşti, 2003

1.Gâf-Deac Maria , “Teoria deciziei”, Ed. Fundaţiei “România de Mâine”, Bucureşti, 2004

1

Capitolul 3 – Managementul riscului de lichiditate, unde am studiat metoda băncii de a se proteja împotriva riscului de lichiditate, pe baza indicatorilor analizaţi în capitolul 1, evoluţia lor în perioada 2008 – 2010 şi am prognozat anumite tendinţe ale băncii, pe fondul crizei datoriilor suverane din Europa. Tot în acest capitol am prezentat o serie de probleme cu care s-a confruntat banca în România, injecţia de capital din partea statului austriac şi procesul de achiziţie a grupului Volksbank de către Sberbank din Rusia.

În ultima parte a raportului de cercetare sunt conturate concluziile care pot fi desprinse din analiza lucrării.Am exprimat câteva puncte de vedere privind situaţia financiară viitoare a băncii şi ce măsuri trebuie să implementeze Volksbank în România pentru a se proteja de riscul de lichiditate şi a-şi câştiga noi clienţi.

2

Capitolul 1.Riscul de lichiditate

1.1.Factorii de influenţă a riscului lichiditate

Riscul de lichiditate este cel mai important risc. Este încadrat de unii autori în categoria riscurilor financiare şi constă în faptul că o bancă să nu dispună de lichidităţi la un moment dat pentru a-şi acoperi obligaţiile financiare.

Riscul de lichiditate este definit ca „riscul înregistrării de perderi sau al nerealizării profiturilor estimate , ce rezultă din imposibilitatea băncilor de a onora în orice moment obligaţiile de plată pe termen scurt , fără ca aceasta să implice costuri sau pierderi ce nu pot fi suportate de bănci.”²

Lichiditatea este definită de Edward A. McNally ca „deţinerea banilor în momentul în care banca are nevoie de aceştia.”³

„Atingerea şi menţinerea optimului de lichiditate este o adevărată artă a managementului bancar , a cărui valoare este confirmată numai de practică , avându-se în vedere nenumăratele implicaţii generate de o fluctuaţie a riscului de lichiditate , atât asupra profitabilităţii instituţiei , cât şi asupra celorlalte riscuri conexe activităţii financiar-bancare.”4

Cauzele care pot conduce la apariţia riscului de lichiditate bancară pot fi:

• situaţia economiei reale;

• dependenţa de piaţa financiară;

• indisciplina financiară a clienţilor;

• necorelarea între scadenţele depozitelor şi a creditelor;

• influenţa mass-media.

1.1.1. Identificarea nevoilor bancare de lichiditate

Nevoile de lichiditate reprezintă obligaţiile băncii imediate pe care aceasta trebuie să le realizeze cu promptitudine pentru a fi recunoscută în continuare ca intermediar financiar în sistemul bancar. Acestea pot fi pe termen scurt, lung sau în mod ciclic.

-Nevoile de lichiditate pe termen scurt au drept cauză unii factori ca:volatilitatea

depozitelor, operaţiunile marilor clienţi, creditelele şi factorii sezonieri.

Influenţa factorilor sezonieri este considerabilă, mai ales pentru băncile specializate în oferta de servicii financiare menite unui anumit sector de activitate. Sunt afectate de influenţe sezoniere şi băncile universale, mai ales atunci când activitatea este minimă şi cheltuielile curente ridicate, în perioada de vacanţă.

Majoritatea fluctuaţiilor sezoniere sunt uşor de corectat anticipat, pe baza experienţei anterioare prin analiza dinamică a seriilor de date. Această gestiune este mai greu de realizat în cadrul primilor ani de activitate a băncilor.

De asemenea, pot crea probleme de gestiune a lichidităţii pe termen scurt, transferurile şi creditele de valoare mare, deoarece, clienţii mari au un potenţial de risc foarte ridicat. Nevoile unora dintre ei sunt cunoscute foarte bine de către bancă dacă au beneficiat de asistenţa acesteia în pregătirea planului de finanţare a unor proiecte, însă pentru alţi clienţi , deciziile pot avea un

2. Ilie Mihai , „Management financiar-bancar” , Ed.Fundaţiei „România de Mâine” , Bucureşti , 2007

3.McNally A. Edward , „Economic Development Institute of The World Bank” , 1996

4.Danilă Nicolae , Anghel Lucian Claudiu , Danilă Ioan Marius , „Managementul lichidităţii bancare” , Ed.Economică, Bucureşti , 2002

3

caracter circumstanţial, mai ales cele legate de transferul unor fonduri sau utilizarea liniilor de credit.

- Nevoile de lichiditate pe termen lung sunt corelate cu tendinţele comunităţilor de

clienţi ai băncii şi pieţele pe care operează banca.

De exemplu, în zonele cu o dezvoltare accentuată, ritmul de creştere a creditelor este mai mare decât ritmul de creştere a depozitelor, astfel apărând presiuni de lungă durată asupra lichidităţii. În schimb, în zonele stabilizate din perspectiva creşterii economice, depozitele tind să crească în mod constant, în timp ce creditele au un nivel stabil.

Diversificarea acestor riscuri se poate realiza în cele mai bune condiţii doar de către băncile mari.