Riscul Financiar

1. Diagnosticul financiar al riscului

Notiunea de risc este inseparabila de cea de rentabilitate. Rezultatul unei întreprinderi este sub influenta factorilor aleatorii ce însotesc actiunile acesteia în toate momentele: aprovizionare, productie, desfacere. Acest risc al activitatii economice, în general, se traduce prin variabilitatea rezultatului. Riscul afecteaza rentabilitatea activului, mai întâi, si apoi a capitalului investit .

Concluziile rezultate din analiza rentabilitatii pot fi uneori incomplete, în cazul în care nu se are în vedere celalalt aspect al analizei financiare: riscul. Riscul si rentabilitatea sunt doua efecte contradictorii rezultate din activitatea întreprinderii si se pune problema asumarii unui anumit nivel al riscului pentru a atinge rentabilitatea pe care acesta o permite. Ca urmare, analiza diagnostic a riscului si analiza diagnostic a rentabilitatii sunt interdependente.

2. Analiza previzionala a riscului.

Într-o acceptie generala, riscul se traduce prin variabilitatea rezultatului sub presiunea conditiilor de mediu (economic si social).

În baza teoriei financiare, riscul este perceput si apreciat prin prisma variabilitatii indicatorilor de rezultat, determinata de actiunea unor factori aleatori care pot imprima traiectorii imprevizibile activitatii întreprinderii si care pot face imposibila adaptarea acesteia la modificarile mediului în cel mai scurt timp si la cel mai mic cost.

În cadrul analizei diagnostic a riscului se urmareste variabilitatea rezultatelor întreprinderii la modificarea cifrei de afaceri si structurii cheltuielilor (fixe si variabile), la modificarea structurii capitalurilor (proprii, împrumutate) si a variabilitatii solvabilitatii întreprinderii.

Riscul poate fi abordat atât din punctul de vedere al întreprinderii, în calitatea sa de organizator al procesului de productie, cât si de pe pozitia investitorilor financiari externi întreprinderii interesati în realizarea celui mai bun plasament .

Se disting astfel, urmatoarele trei forme alee riscului în activitatea întreprinderii:

- de exploatare (economic);

- de finantare (financiar);

- de faliment (de insolvabilitate).

2.1. Analiza riscului financiar

Riscul financiar al întreprinderii caracterizeaza variabilitatea indicatorilor de rezultat, sub incidenta structurii financiare a întreprinderii. Riscul financiar apare în momentul apelarii la credite pentru a finanta o activitate, fiind legat, deci, de strtucura pasivului bilantier, în special a datoriilor.

Daca decizia de a investi determina riscul activitatii economice (de exploatare), atunci decizia de finantare genereaza riscul financiar .

Corelatia între gradul de îndatorare a întreprinderii si capacitatea acesteia de a remunera capitalul propriu prin intermediul ratei rentabilitatii financiare poate fi analizata prin intermediul efectului de levier financiar.

În analiza efectului de levier financiar se pleaca de la formularea unor ipoteze simplificatoare, care sa permita izolarea efectelor pe care le-ar putea exercita asupra rentabilitatii financiare alte activitatii decât cea de exploatare. Ipotezele se refera la:

- neglijarea rezultatelor care provin din activitatea exceptionala, care se regasesc în rezultatul net si, prin extensie, influenteaza marimea rentabilitatii financiare;

- admiterea faptului ca întregul capital procurat de întreprindere, cu titlu propriu sau împrumutat, este investit numai în activitatea de exploatare .

ROI = Rez expl./ CP Þ Rez expl. = ROI * CP

Þ Rez expl. * ROI (CP1 +D),

CP = CPl + D

În care: ROI = rata rentabilitatii economice;

Rez expl = rezultatul de exploatare;

CP = capitalul permanent;

CPl = capitalul propriu;

D = datorii.

Rezultatul de exploatare determinat în rotatia prezentata permite întreprinderii sa-si remunereze creditorii si actionarii:

(1) Ch fin = Rd * Dexpl. - pentru creditori;

(2) Rnet = Rez expl. – Ch fin - pentru actionari