Riscul în Cadrul Activitatii Întreprinderii în Condițiile Postaderării la Piața Uniunii Europene

ÎNTRODUCERE

Actualitatea. În viaţa economico-financiară, riscul este o componentă a oricărei activităţi, regăsindu-se în agenda zilnica a managerilor companiilor. În orice moment trebuie să ştii care este şi cât este riscul, şi dacă acest risc nu este mai mare decât câştigul. Modificări neprevazute în evoluţia ratei dobânzii, ale riscului de schimb sau ale preţului unui produs nu numai că afectează rezultatele financiare ale unei firme, dar pot determina chiar falimentul acesteia. Insuficienta cunoaştere a riscului, evaluarea sa greşită, lipsa unei protecţii adecvate împotriva acestuia va afecta în mod direct rezultatul final al activităţii desfăşurate ale firmei.

Lucrarea de faţă îşi propune o cercetare sistematică şi câteva orientări pragmatice în abordarea analizei riscului întreprinderii. Întreprinderile române au nevoie de un management adecvat economiei de piaţă bazat pe principiile de eficienţă economică globală. Pentru acestea, ei au la dispoziţie câteva alternative strategice de management al riscului privind investiţiile străine, a căror aplicare poate conduce la diminuarea sa : obţinerea mai multor informaţii; evitarea riscului; asigurarea împotriva riscului; negocierea cadrului de acţiune; adaptarea proiectului de investiţii; diversificarea portofoliului de investiţii pe criteriul geografic.

Scopul cercetării. Scopul principal al tezei îl constituie dezvoltarea teoretică şi practică a metodologiei de analiză, diagnosticul şi de evaluare riscurilor explotatare şi financiare.

Pentru atingerea obiectivelor tezei au fost investigate şi soluţionate următoarele probleme:

- studierea bazelor teoretice privind riscurile întreprinderii;

- clasificarea riscurilor;

- -estimarea pragului de rentabilitate privind riscurile;

- -elaborarea şi argumentarea unor tehnici pentru masurarea riscului individual al unui proiect

Obiectul investigaţiilor îl constituie managementul întreprinderii în condiţii de risc financiar şi de exploatare.

Suportul teoretico-ştiinţific. Drept fundament teoretic al prezentei teze au servit lucrările economiştilor străini şi autohtoni în materie ca Altman I. E., Ansoff I, Becon J.C., Conso P., Knight, F., Mehr Hedgetts, Porter,M., Gheorghiu Al., Mărgulescu D., Nişulescu E., Negoescu Gh. şi altor autori.

Structura lucrării. Scopul şi sarcinile formulate au determinat structura tezei, care cuprinde: Introducere, trei capitole, Concluzii şi Bibliografia.

În primul capitol Consideraţii generale privind analiza riscului întreprinderii sunt cercetate riscul şi incertitudine ca categorii economice, este analizată tipologia riscurilor, apreciate riscurile în activitatea de comerţ exterior

În capitolul doi Diagnosticul riscului este efectuată evaluarea riscului, cercetate tehnici pentru masurarea riscului individual al unui proiect, analizate măsuri pentru gestionarea riscului investiţiilor străine în faza preinvestiţională şi postinvestiţională.

În capitolul trei Analiza riscurilor este efectuată o analiză riscului de exploatare, examenat pragul de rentabilitate a riscului de exploatare, efectuată o analiză a sferei riscului financiar şi diagnosticul riscului financiar.

.

CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND ANALIZA RISCULUI ÎNTREPRINDERII

1.1. Riscul - atribut al activităţii economico – financiare

Orice activitate economică se desfăşoară în condiţii de risc, aceste riscuri fiind mai mult sau mai puţin grave, mai mult sau mai puţin cunoscute, mai uşor sau mai greu de evitat. Înainte de a începe orice tip de activitate se impune o identificare şi evaluare a riscurilor ce pot apărea, eliminarea sau reducerea lor pe cât posibil, acceptându-se doar acele riscuri care nu afectează decât în mică măsură activitatea firmei. Insuficienta cunoaştere a riscului, evaluarea sa greşita, lipsa unei protecţii adecvate împotriva acestuia va afecta în mod direct rezultatul final al activităţii desfăşurate.

În viaţa economico-financiară, riscul este o componentă a oricărei activităţi, regăsindu-se în agenda zilnica a managerilor companiilor. În orice moment trebuie să ştii care este şi cât este riscul, şi dacă acest risc nu este mai mare decât câştigul. Modificări neprevazute în evoluţia ratei dobânzii, ale riscului de schimb sau ale preţului unui produs nu numai că afectează rezultatele financiare ale unei firme, dar pot determina chiar falimentul acesteia. De fapt, deciziile financiare implică incertitudine. Decizile financiare sunt luate în funcţie de cash-flow-urile prevăzute de contractele viitoare, care sunt prin excelenţă incerte. Riscul este deci o componentă incertă a deciziilor financiare. Nu este deloc surprinzător că o funcţie importantă a sistemului financiar este alocarea riscului legat de evoluţia ratei dobânzii, preţul acţiunilor, ratele de schimb sau preţul anumitor mărfuri etc. De altfel, şi procesul de producţie este influenţat de o serie de factori generatori de riscuri. Riscuri care pot fi întâlnite în procesul de proiectare şi implementare a noilor tehnologii de vârf, precum şi în îmbinarea factorilor de producţie care înseamnă organizarea muncii, a producţiei şi a conducerii.

De asemeni, investiţia straină directă, ca formă particulară a activităţii economice presupune, generic vorbind « sacrificiul a ceva acum (un consum prezent sigur) pentru perspectiva obţinerii a ceva mai târziu (un consum, un rezultat viitor posibil şi incert) »[49]. Datorită caracteristiciilor specifice, investiţia straină directă este o operaţiune ce implică o mai mare expunere la o largă varietate de riscuri inerente. Investiţia într-o ţară se va realiza numai dacă există un stimulent suficient de puternic, în măsură să motiveze firma să-şi asume riscurile implicate de desfăşurarea activităţii într-un mediu caracterizat printrun grad relativ ridicat de instabilitate şi incertitudine. Pregatirea derulării unui astfel de proces presupune o analiză riguroasă a resurselor de care dispune întreprinderea/firma, evaluarea raţiunilor care stau la baza unei astfel de acţiuni, analiza condiţiilor de mediu din ţara unde se face implementarea activităţii economice tocmai pentru a reduce expunerea la risc.

Sintetic vorbind, fundamentarea oricărei investiţii, în particular a unei investiţii străine directe, necesită includerea noţiunilor de risc şi incertitudine în structura procesului decizional.

Fundamentele teoriilor decizionale clasice, bazate pe presupoziţia certitudinii, sunt din ce în ce mai puternic erodate de situaţiile reale care nu corespund cerinţelor de cunoaştere completă şi corectă a tuturor condiţiilor şi efectelor producerii unui eveniment. Ca o consecinţă directă a acestui fapt, în teoria modernă a deciziei nu se mai operează cu certitudini absolute, cu estimări precise ale evoluţiei unui anumit element sau fenomen, ci decidenţii recurg tot mai des la estimări probabile incerte, la noţiuni ca risc şi incertitudine [50]. Cele mai multe decizii se iau în condiţii de risc şi incertitudine, incompletă cunoaştere a uneia sau mai multor « variabile » fiind o constantă a activităţii economice şi o cauză care explică într-o măsură mai mică sau mai mare diferenţele între rentabilitatea diverselor proiecte de afaceri.

Riscul este privit ca un fenomen care provine din circumstanţe pentru care decidentul este în măsură să identifice evenimente posibile şi chiar probabilitatea producerii (materializării) acestora, fără a fi însă în măsură să precizeze cu exactitate care din aceste evenimente se va produce efectiv.