Rolul culturii organizaționale în activitatea bancară

1.1 Principalele componente ale culturii organizationale

O conditie a evolutiei umane este apartenenta individului la un grup social.Oamenii au necesitatea de a se organiza , pentru a activa în cadrul unor relatii interdependente. Organizatia si motivatia lor în munca, rezultatele continuitatii traditionale capata o forma deosebita pentru fiecare cultura.Cultura influenteaza asupra functionarii sistemului social prin intermediul valorilor si normelor, prin institutionalizarea lor.Organizatiile accepta valorile societatii ca fundament pentru sistemul valoric si normativ, le formuleaza în termenii ce domina etica societatii respective.Aceasta are un efect mobilizator, deoarece organizatia în activitatea sa se bazeaza pe valorile personalitatii, asimilate de catre individ în procesul de educatie.Pentru ca aceste valori sa contribuie la dezvoltarea organizationala, este necesar ca ele sa fie operationale, asimilate de catre membrii organizatiei si utilizate practic în toate subdiviziunile structurale.

În literatura franceza de specialitate se subliniaza esenta acestui concept : cultura unei firme reprezinta un sistem structurat de valori fundamentale, de coduri si de reprezentari, ea constituie, în fapt, o structura materiala de socializare.

Cultura organizationala este acel set de valori, des luate de la sine înteles, care ajuta oamenii dintr-o organizatie sa înteleaga ce actiuni sunt considerate a fi acceptabile si neacceptabile.

Se stie ca notiunea de cultura este abordata la un nivel mai profund si în acelasi timp mai putin vizibil, constatam ca ea se refera la valori care sunt împrastiate de oameni într-un grup si care tind sa persiste peste timp chiar si chiar atunci când numarul de membri se schimba. De exemplu o companie poate aprecia mai mult loialitatea si solodaritatea angajatilor catre companie decât orice altceva, pe când alta companie ar putea sublinia faptul ca relatiile bune cu clientii sunt cele mai imporatante.Daca un angajat ar fi implicat într-un conflict cu un client, prima companie, cel mai probabil ar sprijini angajatul , pe când cea de-a doua l-ar putea pedepsi sau cel putin ar desemna un manager pentru a raspunde de plângerile clientilor.

Majoritatea autorilor considera ca în cultura organizationala se regasesc mai multe tipuri de componente care se diferentiaza între ele, mergând de la elementele vizuale si constiente pana la elementele manifeste si exprimate.Conform acestor puncte de vedere cele mai semnificative componente ale culturii organizationale sunt: semnele, credintele, valorile si elemente de natura simbolica : mituri, ritualuri si tabuuri.

Ovidiu Nicolescu considera ca: cultura organizationala rezida în ansamblul valorilor, credintelor, aspiratiilor, asteptarilor si comportamentelor conturate în decursul timpului în fiecare organizatie, care predomina în cadrul sau si care îi conditioneaza direct si indirect functionalitatea si performantele.

ü Credinte si valori

Credintele, în general se regasesc în spiritul membrilor organizatiei furnizându-le acestora informatii generale, reguli de gandire,sisteme de interpretare,valori care orienteaza rationamentul sau judecata lor.În ansamblul lor credintele pot fi pozitive atunci când se au în vedere fapte mai mult sau mai putin verificabile cum ar fi de exemplu, exprimari de tipul exista/ nu exista... sau normative când exprima o anumita norma, de exemplu trebuie/ nu trebuie....

Credintele stabilesc în general raporturi care se statornicesc între organizatie si mediul înconjurator , cum ar fi maniera în care trebuie sa se trateze clientii; cum trebuie considerata concurenta; cum se analizeaza competenta tehnologica a întreprinderii fata de cea a concurentilor.

Relatiile interne reprezinta , la rândul lor, elemente de baza pentru unele credinte.Daca pentru început avem în vedere o agentie de publicitate care considera ca, de regula creativiatea ia nastere din conflicte, atunci exprimarea punctelor de vedere violenta, cu usi trântite, cu ton ridicat, nu reprezinta decât o atitudine normala, fata de o alta unitate în care conflictele sunt percepute ca amenintari, când totul trebuie exprimat calm, discret, cu multa toleranta, cu multa grija.

Daca, în prim dintre organizatii raporturile dintre membrii sai, sunt intense si se bazeaza pe oferirea unor cadouri, pe relatii sociale extraprofesionale, în cea de-a doua, relatiile prea afective, sunt considerate chiar daunatoare, iar atunci când se constituie reuniuni de grup rareori se discuta altceva decât aspectele specifice muncii desfasurate în întreprindere. Credintele actioneaza la nivelul constientului, ca un sistem de evidente care nu mai este nevoie sa fie verificat.