Rolul Departamentului de Resurse Umane în Cadrul Spitalului de Pneumofiziologie Iași

INTRODUCERE

Prezenta lucrare se intitulează “Rolul departamentului de resurse umane în cadrul Spitalului de Pneumofiziologie Iaşi”.

Lucrarea este structurată pe un număr de 3 capitole şi are ca scop definirea şi evidenţierea aspectelor practice în cadrul departamentului de resurse umane , precum şi rolul acestuia la nivelul instituţiei analizate.

Motivul pentru care am decis să abordăm această temă a fost de a găsi un răspuns la întrebarea “De ce este necesară existenţa unui department de resurse umane în cadrul unei organizaţii?”.

Având un obiectiv bine stabilit am subliniat următoarele repere ce au stat la baza cercetării noastre :

- este necesară crearea unui departament de resurse umane în cadrul organizaţiilor ?

- se acordă importanţă activităţii de personal şi resurse umane în cadrul instituţiilor şi legislaţiei din România?

- are departamentul de resurse umane un rol semnificativ în cadrul organizaţiei?

- pot funcţiona celelalte departamente fără existenţa unui department de resurse umane?

- ce activităţi se desfăşoară în cadrul departamentului de resurse umane?

Structura lucrării urmăreşte :

- date teoretice cu privire la managementul resurselor umane ,

- modul de utilizare în practică a principiilor specifice activităţii de personal şi resurse umane,

- rolul şi necesitatea înfiinţării unui department de resurse umane în cadrul organizaţiei,

- tipurile de relaţii dintre departamentul de resurse umane şi celelalte departamente,

- politica de personal din cadrul departamentului de resurse umane la nivelul Spitalului de Pneumofiziologie Iaşi ,

- avantajele şi dezavantajele organizării departamentului de resurse umane al instituţiei analizate.

În cadrul celor trei capitole se tratează atât probleme cu aspect teoretic cât şi cu aspect practic.

Capitolul I se intitulează “Resursele umane-parte integrată a managementului resurselor umane” şi cuprinde aspecte teoretice cu privire la managementul resurselor umane şi la componenta de bază a acestuia resursa umană.

Capitolul II se intitulează “ Spitalul de Pneumofiziologie Iaşi” în cadrul căruia am tratat aspecte cu privire la structura organizatorică a instituţiei , locul departamentului de resurse umane şi relaţiile ce se stabilesc între acesta şi celelalte departamente din interiorul instituţiei.

Capitolul III tratează problemele practice cu privire la organizarea departamentului de resurse umane la nivelul Spitalului de Pneumofiziologie Iaşi , politica de personal adoptată de către managerii spitalului , formele de recrutare a personalului utilizate , modalităţi de formare profesională a salariaţiilor , drepturile şi obligaţiile personalului şi relaţia managerilor de resurse umane cu sindicatele.

Noi am încercat prin elaborarea acestei lucrări să scoatem în evidenţă rolul important pe care îl au managerii de resurse umane în cadrul unei organizaţii, precum şi necesitatea existenţei unui departament de resurse umane în structura organizatorică a fiecărei organizaţii.

CAP. I RESURSELE UMANE – PARTE INTEGRATĂ A MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE

I.1 MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE – CONCEPT , ISTORIC ŞI TENDINŢE

Managementul resurselor umane presupune eficienţa şi competenţa angajaţilor prin îmbunătăţirea activităţii acestora în scopul realizării misiunii şi a obiectivelor organizaţionale.

Aplicarea cu success a obiectivelor managerului resurselor umane din cadrul oricărei organizaţii presupune existenţa unui sistem de evaluare a performanţelor, a unui sistem de stimulare a angajaţilor şi de recompensare a rezultatelor.

Pentru a îmbunătăţi calitatea produselor şi a serviciilor oferite de organizaţie, calitatea funcţionării acesteia şi a obiectivelor sale este necesar ca sistemul managerial implementat la nivelul organizaţiei să vizeze cooperarea permanentă a tuturor angajaţilor în scopul asigurării profitabilităţii pe termen lung , în acord cu exigenţele societăţii.

Managementul resurselor umane reprezintă ansamblul de activităţi generale şi specifice, privitoare la asigurarea , menţinerea şi folosirea eficientă a personalului din cadrul agenţilor economici.

De-a lungul timpul managementul resurselor umane a cunoscut o evoluţie continuă pe măsura dezvoltării şi perfecţionării activităţii economice , cunoscând mai multe etape de dezvoltare:

- înainte de 1890 – managerii de resurse umane erau indiferenţi faţă de nevoile personalului , iar principala lor activitate se referea doar la sistemele de disciplină a muncii ,

- perioada anilor 1890-1910 este perioada în care se are în vedere bunăstarea angajaţilor , managerii de resurse umane pun accentual pe nevoile angajaţilor privind condiţiile de securitate şi oportunităţi. Apar astfel primele programe de securitate a muncii şi a condiţiilor de viaţă îmbunătăţite,

- în perioada anilor 1930-1940 au fost aprobate primele legi care reglementează aspect majore privind activitatea uniunilor sindicale, negocierile collective şi relaţiile sindicate-management, inclusive încheierea contractelor collective şi individuale de muncă,

- între ani 1940-1950 a sporit activitatea sindicală şi se pune accentual pe securitatea economică a angajaţilor , apar astfel planuri de pensionare a angajaţilor , planuri pentru sănătate ,ajutoare şi stimulente,

- perioada anilor 60 este caracterizată de sporirea rolului activităţilor departamentelor de personal, în sensul că acestea au devenit mai profesioniste şi mai preocupate de aspectele legale , practicile şi strategiile specific acestui domeniu