Rolul managerului pe piața economică - studiu de caz la SC Piatra Mare SA - Poiana Brașov

ROLUL MANAGERULUI IN ECONOMIA DE PIATA

INTRODUCERE

MANAGERUL

Managerul este un specialist in domeniul managementului, conducator de intreprindere, persoana care aplica principiile si tehnicile managementului, adica este implicata in administrarea unei organizatii cu autoritate in folosirea, combinarea si coordonarea resursei lor umane, financiare, materiale si informationale cu scopul obtinerii rezultatelor dorite

Managerul este omul care folosindu-se de o serie de legi, principii, metode , in functie de abilitãtile personale - conduce procesul cãtre atingerea scopurile urmãrite;

este socotit ca fiind omul noilor cerintelor de dezvoltare a societãtii, el executand o profesie cu un grad ridicat de cunostinte si practici, a cãror insusire cere un lung si complex proces de formare si perfectionare ; nu poate fi unilateral, sã cunoascã numai problemele tehnice sau economice, sã se rezume numai la aspectele teoretice sau numai la latura practicã. Trãsãtura sa de bazã trebuie sã fie capacitatea de corelare si de integrare a tuturor acestor cunostinte.

,,Filozofia managerului"

Nu constã in cãutarea adevãrului absolut si etern; decizia managerului, desi fundamentatã si elaboratã, este aplicabilã intr-un anumit loc si la un moment dat.

Managerul este presat de timp, iar elaborarea unui model excesiv de riguros si modelarea excesiv de exactã a modelului necesitã timp. In consecintã, managerul opereazã cu modele simplificate si solutii optimale.

Competenta managerilor

Un manager competent, adica sa fie capabil sa indeplineasca obiectivele proprii si pe cele ale domeniului in care activeaza si sa beneficieze, pentru aceasta, de o suficienta “libertate decizionala si actionala”. Aceste aspecte conduc la concluzia ca abordarea competentei trebuie realizata bidimensional: pe de o parte, competenta acordata, atribuita, numita si autoritatea oficiala si, pe de alta parte, competenta propriu-zisa, numita si autoritatea personala.

TIPURI DE MANAGERI

FUNCTIILE MANAGERULUI

Planificare

Organizare

Coordonare

Motivare

Control

PLANIFICAREA

Este functia cea mai importantã a managementului, deoarece reprezintã activitatea de luare a deciziilor. Se stabilesc obiectivele si cele mai adecvate cãi (strategii) pentru atingerea lor.

Celelalte functii derivã din aceasta si conduc la indeplinirea obiectivelor. Rezultatele planificãrii sunt reflectate in planurile de activitate.

Planificarea se face la orice nivel al organizatiei, de cãtre manageri. Prin planurile lor, acestia schiteazã ceea ce firma trebuie sã intreprindã pentru a avea succes. Chiar dacã planurile au obiective diferite, toate sunt orientate cãtre indeplinirea obiectivului principal, pe care sã-l atingã intr-un timp mai scurt sau mai lung.

Planificarea este aceea care decide - in avans - ce se va face, cum se va face, cand se va face si cine o va face. Ea este puternic implicatã in introducerea ,,noului" in organizatie. Prin planurile elaborate, managerii oferã primele ,,unelte" care ajutã firma sã fie pregãtitã pentru orice schimbare ce i s-ar impune de cãtre mediul in care isi desfãsoarã activitatea.

ORGANIZAREA

Odatã stabilite obiectivele si cãile prin care acestea vor fi atinse, managerii trebuie sã proiecteze sau sã reproiecteze structura care sã fie capabilã sã le indeplineascã.

Astfel, scopul organizãrii este sã creeze o structurã, care sã indeplineascã sarcinile propuse si sã cuprindã relatiile ierarhice necesare.

In cadrul organizãrii, managerii preiau sarcinile identificate in timpul planificãrii si le repartizeazã indivizilor, grupurilor de persoane si sectoarelor din firma respectivã care le pot indeplini. De asemenea, ei stabilesc si regulamentul functionãrii organizatiei si asigurã aplicarea lui.

Scopul structurii organizatorice este de a permite obtinerea de cãtre personalul firmei a cat mai multor performante. Structura trebuie sã defineascã si sã acopere sarcinile pentru a fi indeplinite, sã proiecteze regulile relatiilor umane.

Determinarea unei structuri organizatorice este o problemã, deloc usoarã, pentru management, deoarece ea trebuie sã defineascã tipurile de activitãti ce trebuie sã se desfãsoare precum si personalul care sã le poatã face cat mai bine.

COORDONAREA

Functia de coordonare permite ,,armonizarea" intereselor individuale sau de grup cu scopurile organizatiei.

Indiferent de tipul organizatiei (de productie, comercialã, financiarã etc.), fiecare individ interpreteazã in felul sãu bunul mers al companiei.

Astfel, aceastã functie intervine in ,,aducerea la acelasi numitor" a interpretãrilor respective, plasandu-le pe directia atingerii obiectivelor de bazã ale organizatiei.

MOTIVAREA

Această funcţie include stabilirea de proceduri clare de training şi motivare a salariaţilor, de integrare a muncii în echipă pentru a obţine împreună performanţe maxime; apreciem că o bună parte din motivarea/polarizarea salariaţilor rămâne dependentă de procedurile de salarizare ale firmei.

CONTROLUL

In cadrul aceste funcţii se includ activităţile de măsurare/evaluare a rezultatelor atinse de firmă, pe diverse perioade de timp (după caz: zilnic, săptămânal, lunar, semestrial, anual, etc.), de comparare a rezultatelor cu obiectivele propuse/standard şi adoptarea din timp a măsurilor de corecţie etc.; teoria modernă discută şi despre autocontrolul în management, în măsura în care există un climat organizaţional adecvat.