SA se Proiecteze o Linie de Spălare și Sortare Densiometrică a Deșeurilor din Materiale Plastice

Capitolul I Aspecte teoretice

1.1 Definiţia deşeurilor

Deşeurile sunt generate în diferite stadii ale activităţii umane şi reprezintă o caracteristică inevitabilă a unei societăţi industrializate sau în curs de industrializare.

Compoziţia şi cantitatea de deşeuri sunt puternic dependente de natura consumului, precum şi de structura industrială şi economică.

Deşeurile reprezintă o pierdere enormă de resurse, atât sub formă de materiale cât şi de energie. Deoarece generarea excesivă de deşeuri este un simptom al proceselor de producţie ineficiente, al durabilităţii resurse a bunurilor şi al structurii consumului, cantităţile de deşeuri pot fi considerate ca indicator pentru eficienţa cu care societatea utilizează materiile prime.

Termenul de deşeu este definit în legislaţia europeană în articolul 1 al Directivei Consiliului 75/422/CCE privind deşeurile:”deşeu înseamnă orice substabţă sau obiect de care posesorul se debarasează sau i se cere să se debaraseze conform prevederilor legilor naţionale în vigoare”. Definiţia a fost schimbată de Directiva Consiliului 91/156/CCE astfel: „deşeu va insemna orice substanţă sau orice obiect pe care posesorul îl aruncă, sau intenţionează sau este obligat să-l arunce”. Aşa cum specifică articolul 2 al primei Directive, această definiţie exclude:

-deşeurile radioactive;

-deşeurile rezultate din prosperitatea, extragerea, tratarea şi stocarea resurselor minerale şi exploatarea carierilor;-

-carcasele de animale şi următoarele deşeuri de natură agricolă: materii fecale şi alte substanţe utilizate în agricultură;

-ape uzate, cu excepţia deşeurilor sub formă lichidă;

-efluenţi gazoşi emişi în atmosferă;

-deşeri acoperite de reguli comunitare specifice.

Conform Actului German privind deşeurile din 27.08.1993, deşeurile pot fi definite atât obiectiv, cât şi subiectiv. Subiectiv sunt definite obiectele portabile abandonate de proprietar şi obiectiv cu depozitarea sistematică a gunoiului aşa cum este cerută de protecţia sănătăţii publice şi, în particular, a mediului.

1.2 Clasificarea deşeurilor

În momentul de faţă nu există un inventar realist al producerii, compoziţiei şi căilor de depozitare a deşeurilor pentru Europa ca întreg.

Clasificarea deşeurilor poate fi făcută după mai multe criterii:

-provenienţă;

-starea de agregare;

-grad de toxicitate.

Dacă se are în vedere criteriul provenienţei se deosebesc următoarele categorii:

1. Deşeuri municipale şi asimilabile, care reprezintă totalitatea deşeurilor generate în mediul urban şi în mediul rural. În mod formal, acestea pot fi grupate în:

a) Deşeuri menajere, adică cele provenite din activitatea casnică, zilnică, magazine, hoteluri, restaurante, cantine, instituţii de învăţământ, etc. în această subcategorie se încadrează resturile alimentare, plastice, sticlă, ambalaje de carton, hârtia şi ţesăturile. Tot această subcategorie include şi deşeurile comerciale, care constau în principal din ambalaje şi produse perisabile.

b) Deşeuri stradale, sunt specifice fluxurilor stradale, ale oraşelor sau chiar a comunelor, rezultate din activitatea cotidiană a populaţiei, din parcuri sau din depunerile obişnuite ale resturilor solide din atmosferă. În general constau din resturi de hârtie, cartoane, materiale plastice, frunze, praf, etc.

c) Deşeuri din construcţii şi demolări, se referă la deşeurile rezultate din activităţi precum construcţia clădirilor şi infrastructurii civile, demolarea totală sauparţială a clădirilor şi infrastructurii civile, modernizarea şi întrţinerea străzilor.

d) Termenul de nămol orăşenesc, se referă la nămolul rezidual de la instalaţiile de tratare a apelor uzate urbane şi menajere, inclusiv nămolul rezidual de la fosele septice şi alte instalaţii similare de tratare a apelor menajere.

2. Deşeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare sau cabinete medicale, cu posibil potenţial infecţios, deci care trebuiesc manipulate, transportate şi tratate în consecinţă. De regulă aceste deşeuri sanitare sunt arse în cuptoare de incinerare special construite.

3. Deşeuri de producţie, provenite din procesele tehnologice ale industriei miniere, chimice, siderurgice, construcţiilor care au o componenţă predominant anorganică sau din industria alimentară, caz în care predomină componenţa organică. Din categoria deşeurilor industriale fac parte diferite resturi de materii prime, brute, finite sau intermediare, zguri, steril, şlam, cenuşă şi materiale de construcţii. Tot în aceste categorii se includ deşeuri agro-zootehnice şi cele speciale. Conform normelor europene se disting cinci clase de deşeuri industriale stocabile:

a) Deşeuri industriale periculoase, dar netoxice (azbest);

b) Deşeuri industriale nepericuloase, netoxice şi asimilate;

c) Deşeuri industriale inerte;

d) Deşeuri industriale toxice, ca de exemplu cele radioactive;

e) Deşeuri industriale produse în cantităţi foarte mari, cum este cenuşa şi zgura.

Deşeurile agro-zootehnice, provenite din activitatea agricola de câmp şi mai ales de la complexele de creştere a animalelor.

Deşeurile speciale, sunt cele din categoria de explozibili sau substanţe radioactive provenite din minele de exploatare uraniului sau din centralele nucleare electrice.

1.3 Impactul deşeurilor asupra mediului

Cantitatea şi natura deşeurilor sunt influenţate de mai mulţi factori: clima, frecvenţa de ridicare, gradul de educare a populaţiei, nivelul de trai, gradul de urbanizare şi industrializare al oraşuluiţ

Fiecare cetăţean al oraşului contribuie la creşterea stratului de gunoi cu 350-400 kg/persoană/an. Scopul reducerii deşeurilor:

-scad costurile de colectare şi transport deşeuri şi, implicit, tariful plătit de populaţie şi agentii economici;

-scad costurile de depozitare; în prezent, construirea unui nou depozit ecologic de deşeuri se ridică la suma de 11 milioane de EURO;

-se elimină materialele periculoase/toxice din volumul deşeurilor şi, implicit, se reduce poluarea mediului ambient.

Eliminarea deşeurilor solide urbane exercită o serie de influenţe asupra mediului înconjurător şi sănătăţii umane.

Două moduri principale de eliminare a deşeurilor solide urbane, se consideră a genera probleme de mediu:

a) depozitarea la gropile de gunoi şi incinerarea deşeurilor colectate şi

b) deşeurile necolectate, depozitate necontrolat.

În ceea ce priveşte impactul gropilor de gunoi, trebuie spus că dimensiunea acestuia este considerabilă, având în vedere că depozitarea constituie metoda cea mai frecventă de eliminare a deşeurilor solide urbane în ţările dezvoltate.