Salarizare după performanță versus salarizare în regie

1 INTRODUCERE ÎN SALARIZARE

În ultimii ani, se remarcă o creştere a interesului pentru o politică a remunerării cât mai eficientă, constatându-se în acest sens faptul că salarizarea contribuie la dezvoltarea activităţii economico-sociale

Politica salarială reprezintă un ansamblu de decizii şi acţiuni pe care şi le propune o organizaţie în domeniul salarizării în vederea atingerii obiectivelor sale Aceasta ia în considerare salariul, funcţiile de bază ale acestuia si corelaţiile cu cele mai diferite variabile economice şi sociale Putem spune că scopul principal al politicii salariale este de a stimula creşterea eficienţei economice şi de a asigura un interes crescând al salariaţilor pentru realizarea de performanţe individuale dar şi performanţe ce privesc înterprinderea în ansamblu

În ceea ce priveşte salariul, acesta are semnificaţii diferite pentru întreprinzător şi pentru angajat:

- pentru angajat - salariul reprezintă un venit, un mijloc de existenţă, şi se doreşte maximizarea lui, aceştia intrând în organizaţii pentru a-şi satisface necesităţile individuale de consum

- pentru angajatori - salariul constituie cel mai important element al costurilor de producţie, urmărindu-se minimizarea lui

Termenul « salariu » este de origine latină, şi la romani semnifica suma de bani care se oferea soldaţilor în campanii militare

Salariul reprezintă suma de bani dată de patron salariatului în temeiul unui contract de muncă pentru munca efectuată sau ce trebuie efectuată si pentru serviciile îndeplinite sau ce trebuie îndeplinite

De asemenea, salariul este considerat :

- un venit încasat de om în schimbul muncii sale, venit prin care se remunerează munca în întreprinderi şi administraţie;

- mod de recompensare;

- sumă de bani pe care o primeşte orice persoană angajată pentru executarea unei activităţi, potrivit contractului de muncă încheiat;

- contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă , pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani;

- preţul forţei de muncă depusă în activitatea social-economică;

- un mecanism al pieţii muncii, iar „jocul de piaţă” al acestuia este „modelat” de un pachet de norme juridice şi/sau convenţionale riguros stabilite si pe cât posibil respectate

În funcţie de calitatea beneficiarului de venit, salariul poartă mai multe denumiri:

- leafă - pentru funcţionari civili;

- soldă - pentru militari;

- retribuţie - pentru cadrele superioare;

- simbrie - pentru personalul casnic

În ţara noastră există mai multe forme de salarizare Acestea sunt definite ca mijloace şi procedee prin care se măsoară munca prestată în cadrul contractului individual de muncă, se exprimă cantitativ rezultatele ei şi se stabilesc drepturile salariale cuvenite angajaţilor Cu alte cuvinte, formele de salarizare reprezintă modalităţi de corelare a drepturilor salariale ale angajaţilor cu timpul de muncă şi/sau rezultatele muncii acestora

Ele permit să se stabilească salariul concret al persoanelor angajate, fiind caracterizate drept modalităţi de evaluare şi determinare cât mai exactă a muncii salariaţilor Aceste forme de salarizare se stabilesc de către conducerile societăţilor comerciale, regiilor autonome, în acord cu reprezentanţii salariaţilor

Astfel, principalele forme de salarizare din România sunt :

- salarizare după timpul lucrat, sau în regie;

- salarizare în acord (direct, indirect, global, progresiv) sau după performanţă;

- salarizare prin cote procentuale;

- alte forme de salarizare concepute de fiecare înterprindere

Pentru a răspunde în cele mai bune condiţii cerinţelor, formele de salarizare trebuie să satisfacă următoarele exigenţe:

a) mărimea salariului să depindă nu numai de salariul de bază, care constituie partea hotărâtoare în salarizarea personalului, ci şi de măsura în care executantul îşi îndeplineşte sarcinile sale de serviciu, în aşa fel încât doi salariaţi chiar dacă au salarii de bază egale, dacă au realizări diferite este normal ca şi câştigurile lor să fie diferenţiate pe măsură;

b) formele de salarizare stabilite pe fiecare loc de muncă să stimuleze interesul executanţilor pentru creşterea productivităţii muncii;

c) să fie adaptate caracterului producţiei şi specificului locului de muncă, astfel ca gradul de realizare a obiectivelor care determină mărimea salariului să depindă de contribuţia personală a executantului;

d) să lege mărimea salariului de un număr redus de indicatori, care exprimă în mod sintetic ansamblul obiectivelor asupra cărora trebuie să se concentreze atenţia executanţilor;

e) să fie economiceşte fundamentate astfel ca avantajul economic al executantului să se reflecte în cel al locului de muncă;

f) forma de salarizare aplicată sa fie clară, să exprime legătura nemijlocită dintre realizări şi salariu

Considerăm că forma de salarizare care satisface cel mai bine aceste cerinţe este salarizarea în funcţie de performanţã