Salarizare în regie versus salarizare după performanță

1. Introducere

,,Când eram tânăr, credeam că banii și puterea mă vor face fericit. Aveam dreptate.” (Bill Gates)

Piața cotidiană, nevoile îmbracă forma obiectivelor pe care indivizii și le propun pentru anumite perioade și prin intermediul cărora își realizează interese specifice: asigurarea hranei, locuinței, prestigiului social, etc. Pentru realizarea acestor obiective, individul este dispus să-și asume anumite sarcini și responsabilități.

Societatea ne dezvăluie permanent tipuri de oameni, ce reacționează diferit la anumite situații. Aceștia sunt influențați de mai mulți factori, între cei mai importanți fiind venitul disponibil. Nivelul de trai este dependent de o slujbă în urma căreia oamenii primesc un salariu. În mediul organizațional se impune o anumită armonizare între obiectivele individuale de grup cu cele generale ale firmei pentru care staff-ul managerial dispune de o serie de instrumente, dintre care salariul se distinge ca principalul stimulent motivațional de natură materială. Răspunsul la întrebarea: ,, Ce îi determină pe oameni să muncească?”, este relativ simplu: nevoile.

,,Domeniul salarizării și al altor probleme legate de evidența personalului este poate unul dintre cele mai dificile, mai ales pentru începător și mai ales atunci când trebuie să te descurci singur.” ( Eugenia Sandu).

Cuvantul salariu își are originea din latinescul ,,salarium” care semnifica în trecut rația de sare acordată unui soldat. Rădăcina acestui termen se utilizează în toate țările latine, dar și în cele anglo-saxone (salary). În afara termenului de salariu mai putem întâlni ca și în alte state, termenii ,,remunerație” sau ,,retribuție în funcție de calificarea personalului. Dreptul muncii a dat salariului ințelesul de sumă sau orice avantaj în legătură cu munca prestată în cadrul unei întreprinderi în care este angajat salariatul. În sens social, salariul reprezintă o sursă, un mijloc esențial de existență.

Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru munca prestată, în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani. La stabilirea și la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici generice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală.

2. Diferențieri conceptuale între salarizare în regie și salarizare după performanță

2.1. Forme de salarizare – privire generală

Sistemul de salarizare este constituit din punct de vedere economic și din punct de juridic. Din punct de vedere economic, sistemul de salarizare reprezintă un ansamblu de forme și metode și instrumente prin intermediul cărora se determină cuantumul salariilor, după criteriile economice de piață. Pe plan juridic, sistemul de salarizare este ansamblul normelor prin care sunt stabilite principiile, obiectivele, elementele și formele salarizării muncii, reglementând totodată mjloacele, metodele și instrumentele înfăptuite ale acestora, prin determinarea condițiilor de stabilire și de acomodare a salariilor.

Indiferent de principiile pe care le are în vedere, sistemul de salarizare este unul din mijloacele care permite să acționeze asupra comportamentului angajaților unei organizații pentru asigurarea bunului mers al acesteia. Sistemul de salarizare poate fi considerat unul dintre mecanismele de armonizare a exigențelor, obiectivelor și așteptărilor contradictorii care intervin în funcționarea organizațiilor.

Obiectivul prioritar al oricărui sistem de salarizare este de a stabili o structură și un sistem de plată echitabil pentru toți angajații în concordanță cu munca sau activitatea lor și cu nivelul de performanță pe care îl ating. Toate sistemele de salarizare stabilesc sub o forma sau alta, într-un mod sau altul, o legătură între câștig și rezultate, între salariu și performanță.

Principiile care stau la baza unui sistem de salarizare sunt:

1. Formarea salariului este supusă mecanismelor pieței și acțiunii agenților economico-sociali (raportul între cerere și oferta de muncă);

2. Principiul negocierii salariilor (prin contractual colectiv de muncă);

3. Principiul existenței salariului minim sau al salarizării în condiție de protecție socială;

4. La muncă egală - salariu egal (Declarația Universală a Drepturilor Omului);

5. Principiul salarizării după cantitatea muncii;

6. Principiul salarizării în raport cu pregătirea, calificarea și competența profesională;

7. Principiul salarizării dupa cantitatea și calitatea muncii (acord și regie);

8. Principiul confidentialitatii salariilor (se specifică în contractul individual de muncă);

9. Principiul liberalizării salariilor;

10. Principiul salarizării în funcție de condițiile de muncă.