Schimbarea și dezvoltarea oganizationala

1.Organizaţia

Organizația este o instituţie socială în care un grup de oameni lucrează împreună pentru atingerea unui țel. Orice tip de organizaţie vizează ca, în decursul timpului, să obţină un anumit rezultat, să îndeplinească un anumit „ideal”.

Organizaţia este privită ca un sistem care poate fi optimizat prin dezvoltarea resurselor umane, prin creşterea pregătirii acesteia, a abilităţilor de comunicare şi interacţiune dintre angajaţi. Ceea ce-şi propune firma să devină pe termen lung, constituie punctul de plecare în definirea obiectivelor, urmând ca ulterior să se stabilească anumite căi pentru a le atinge.

Fiecare firmă ce a reuşit să pătrundă şi să rămână în afaceri are o istorie proprie. Micile companii se lovesc de rigorile mediului concurenţial şi rămân anonime, eşuând înainte de “a-şi forma un nume”.

Organizaţiile trebuie să iniţieze procese de schimbare pentru a satisface cerinţele pieţei, pentru a spori valorile acţionarilor sau să-şi îndeplinească strategiile guvernamentale. Deseori trebuie să iniţieze şi să aplice procese de schimbare pentru a menţine stabilitatea organizaţională şi pentru a sprijini creşterea economică echilibrată şi dezvoltarea durabilă.

Managementul schimbării este un proces care permite unei organizaţii să modifice orice parte a structurii sale astfel încât să poată face faţă în mod eficient într-un mediu în continuă schimbare. Acesta include activităţi menite să asigure sprijin, acceptare, aprobare pentru modificările şi schimbările necesare.

Scopul este de a controla schimbările în timp ce se menţine integritatea şi calitatea serviciilor din mediul de producţie. Conceptul şi practica de gestionare a schimbării a devenit tot mai populară în rândul organizaţiilor în ultimii ani. [1]

Evoluţia unei firme în afaceri nu poate să fie caracterizată de un singur model teoretic. Fiecare firmă îşi structurează, pe parcursul anilor, propriul „model” de evoluţie.

Fiecare organizaţie de afaceri are la dispoziţie mai multe opţiuni faţă de concurenţa existentă: “atacă” sau rămâne în defensivă, menţine aceeaşi linie strategică, dar schimbă tacticile aplicate etc.

1. http://unpan1.un.org/intradoc/groups/public/documents/un-dpadm/unpan044161.pdf

“Orice companie va sesiza cu uşurinţă că maşinile sale sunt învechite la un moment dat. Însă, ideile ruginite sunt şi mai periculoase decât maşinile ruginite.” [2]

Competiţia este uneori cea care aduce schimbări într-o firma. Ea este întotdeauna legată de tranzacţii pe piaţă, de cerere şi ofertă şi de procesul schimbului. Competiţia între companii pe termen lung va fi determinată majoritar de „lupta” între ideile avansate de competitori, pe diverse planuri, şi mai puţin de instrumentele materiale la care recurge o parte sau alta.

2. Dezvoltarea organizaţională

Dezvoltarea organizaţională reprezintă „un ansamblu de acţiuni de proiectare şi implementare a unor măsuri de perfecţionare a componentelor sistemului de management (strategie, structură, sistem informaţional, sistem decizional, sistem metodologic), menite să conducă la creşterea performanţelor şi competitivităţii organizaţiei” .

Această prezentare amplă a conceptului permite desprinderea unor caracteristici ale dezvoltării organizaţionale:

• Perfecţionarea poate viza întregul sistem de management sau numai o componentă a acestuia;

• Procesul are la bază o gamă largă de metode, tehnici, specifice întregului sistem de management sau numai unei componente a acestuia;

• Aceste măsuri urmăresc efectuarea unor schimbări care vizează, mai ales, comportamentul salariaţilor;

• Managerii urmăresc atât implementarea schimbărilor, cât şi menţinerea şi îmbunătăţirea acestora;

• Prin dezvoltarea organizaţională se urmăreşte creşterea eficienţei, deci o utilizare raţională a resurselor şi o creştere a calităţii produselor şi serviciilor, a productivităţii muncii şi o îmbunătăţire continuă a condiţiilor de muncă din cadrul organizaţiei.