Serviciile ecologice în România în raport cu cerințele europene

INTRODUCERE

Societatea contemporană se orienteză din ce în ce mai mult spre servicii, existând din ce în ce mai multe opinii conform cărora ea este o societate a serviciilor. În ultimii 20 -30 de ani modelul clasic de producere a avuţiei naţionale şi-a pierdut importanţa. Serviciile domină fiecare sector prelucrător, având un rol deosebit în asigurarea utilizării forţei de muncă.

Între orientările fundamentale ale economiei moderne se remarcă dezvoltarea şi diversificarea serviciilor, constituite astăzi într-un sector distinct al economiei. Caracterizate printr-un dinamism înalt, serviciile îşi pun amprenta asupra activităţii desfăşurate de celelalte sectoare ale economiei, asupra modului de valorifiacre a resurselor umane şi materiale, având o contribuţie majoră la progresul economic şi social.

În literarura de specialitate exstă o varietate de definiţii, care fie încearcă să delimiteze sfera serviciilor de cea a bunurilor, să clarifice o serie de aspecte legate de ceea ce înseamnă servicii, întâlnindu-se o serie de termeni ca : “service industry”, “service products”, “service occupations”, “service functions” şi să evidenţieze caracretisticile serviciilor, fie pun accentul pe efectele obţinute, fie surprind particularităţi ale serviciilor, fie sunt legate de caracterul muncii depuse în sfera serviciilor.

În cadrul pregătirii Planului Naţional de Acţiune pentru Achiziţii Publice Ecologice, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a început construcţia unei baze de date cu produsele şi serviciile existente în România care îndeplinesc criterii ecologice.

Sunt vizate nouă domenii de interes: produse pentru curăţenie, materiale de construcţii, echipamente de iluminat, produse alimentare şi băuturi, mobilă, echipamente IT, hârtie copiativă, autobuze, servicii pentru autobuze, echipamente pentru transport şi automobile.

Deocamdată, alternativele „verzi” nu sunt întotdeauna evidente sau bine promovate, deşi acestea sunt benefice sănătăţii noastre.

Este important ca populaţia să conştientizeze că produsele ecologice reprezintă baza creşterii calităţii vieţii şi a confortului zilnic.

1. Situaţia mediului. Reglementări internaţionale

La nivel global, preocuparea pentru calitatea şi protecţia mediului înconjurător a fost pusă în discuţie pentru prima dată în anul 1972, la prima Conferinţă Mondială a Naţiunilor Unite pe această temă, organizată la Stockholm. Prin Declaraţia asupra mediului înconjurător adoptată cu prilejul acestei conferinţe s-au stabilit o serie de principii privind drepturile şi obligaţiile statului în ceea ce priveşte protecţia mediului înconjurător precum şi căile şi mijloacele de dezvoltare a cooperării internaţionale în materie de mediu.

Acest document a fost primul care a recunoscut explicit legătura dintre protecţia mediului şi drepturile omului, stabilind că „Omul are un drept fundamental de libertate, egalitate şi la condiţii de viaţă satisfăcătoare, într-un mediu de o calitate care să îi permită să trăiască în demnitate şi bunăstare. El are datoria supremă de a proteja şi ameliora mediul înconjurător pentru generaţiile prezente şi viitoare”. Deşi importanţa acestui document nu poate fi contestată, trebuie remarcat faptul că el nu recunoaşte în mod direct un drept la mediu ca atare. Este vorba mai degrabă de o recunoaştere indirectă a acestuia, prin stabilirea legăturii între drepturile omului precum dreptul la viaţă şi libertate şi calitatea mediului înconjurător, subliniindu-se faptul că respectarea dispoziţiilor în materie de mediu reprezintă o cerinţă pentru asigurarea unor condiţii de viaţă satisfăcătoare.

După adoptarea Declaraţiei de la Stockholm care a pus bazele dezvoltării dreptului internaţional la mediu, preocupările mondiale în acest domeniu s-au intensificat. Astfel, cu prilejul celei de-a doua Conferinţe a Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare organizată în 1992 la Rio de Janeiro a fost adoptată o Declaraţie menită a o completa pe cea de la Stockholm, în condiţiile specifice sfârşitului de secol, motiv pentru care o atenţie deosebită a fost acordată „dezvoltării durabile”.

Nici o dispoziţie din Declaraţia de la Rio nu tratează explicit drepturile omului Articolul 1 al acestui document stabileşte: „Fiinţele umane sunt în centrul preocupărilor privind dezvoltarea durabilă Ele au dreptul la o viaţă sănătoasă şi productivă în armonie cu natura”.

Deşi nici un progres nu a fost realizat prin Declaraţia de la Rio în ceea ce priveşte recunoaşterea dreptului material la un mediu sănătos, acest document este important prin faptul că el consacră dreptul de a avea acces la informaţiile privind mediul, participarea publicului la procesul decizional şi accesul la justiţie în materie de mediu – ca drepturi ce ar putea fi considerate drepturi procedurale derivate din dreptul material la mediu.