Sisteme de management în țările din afara Uniunii Europene

Unele dintre conceptele frecvent întâlnite în literatura de specialitate din toate sau aproape toate tările lumii sunt mondializate si globalizate acestea având pentru unii o semnificatie aproape mistică.

Ca orice alte fenomene mult discutate si analizate mondializarea si globalizarea au definitii asemănătoare într-o măsură mai mare sau mai mică diferite.

În viziunea secretarului general ONU, globalizarea sintetizează „complexul actiunilor transfrontaliere în cresterea între indivizi, institutii si piete implicând variate si multiple activităti si determinând o dezvoltare a cooperării la scară mondială În Atlasul Băncii Mondiale, în anul 2000, mondializarea reprezenta procesul care oferă indivizilor si întreprinderilor o libertate si o capacitate crescândă de a realiza tranzactii nationale Acest proces este indus prin eliminarea barierelor nationale si diminuarea costurilor, în principal de transport si comunicatie.”

1.1. Trăsături ale economiei mondiale

Sistemul capitalist a stat la baza apariţiei şi dezvoltării economiei mondiale. Piaţa mondială datează încă din secolul al XVI-lea, însă, adevăratul salt al vieţii economice la nivel mondial a fost rezultatul primei revoluţii industriale din Anglia (sfârşitul secolului XVIII – începutul secolului XIX).

Economia mondială reprezintă ansamblul format din totalitatea agenţilor economici şi a interacţiunilor (raporturilor economice) dintre aceştia la scară globală.

Din cele mai vechi timpuri, la baza sistemului capitalist a stat proprietatea privată, accentuând astfel gradul de cointeresare a agenţilor economici. Ca urmare, la nivelul economiilor naţionale, treptat, s-au conturat anumite direcţii de dezvoltare, aflate în strânsă legătură cu avantajele competitive, conferite de factorii de producţie deţinuţi.

Transformările la nivelul economiilor naţionale în sensul perfecţionării şi specializării în producţie, au generat apariţia diviziunii mondiale a muncii.

Treptat, ca urmare a adâncirii diviziunii mondiale a muncii, apare producţia destinată schimbului şi implicit conceptul de comerţ. Dezvoltarea relaţiilor comerciale dintre state, a condus la accentuarea interdependenţelor la nivel mondial, stimulând decisiv procesul de mondializare a activităţii economice.

Principalele stadii ale mondializării, sunt mondializarea prin comerţ exterior şi mondializare prin investiţii externe de capital.

Iniţial principala formă de desfăşurare a raporturilor economice la nivel global, s-a manifestat prin comerţ exterior.

Fluxurile comerciale au fost susţinute şi stimulate la nivel internaţional reprezentând principala sursă de dezvoltare a economiilor naţionale. Treptat, s-a constatat că operaţiunile de comerţ exterior comportă o serie de dezavantaje în ceea ce priveşte costurile. Dezvoltarea economiei mondiale în sensul globalizării, a condus la apariţia pe piaţa mondială, a unei noi categorii de agenţi economici (societăţile transnaţionale), care şi-au îndreptat atenţia, tot mai mult, spre oportunitatea transferării producţiei în străinătate, în scopul diminuării costurilor generate de operaţiunile de comerţ exterior. În scurt timp, toate ţările lumii, atât cele dezvoltate, cât şi cele în dezvoltare au sesizat importanţa fluxurilor investiţionale, deschizându-şi economiile