Sistemul Corporativ European Occidental

Capitolul I - Aspecte introductive

I.1. Aparitie:

Ultimul deceniu al secolului abia incheiat a marcat conturarea unui domeniu specific al managementului stiintific, deosebit de important – guvernarea corporativa. Asupra sa s-au realizat numeroase studii, inclusiv rapoarte, de catre grupe de specialisti reprezentand institutii majore – universitati, burse de valori, banci, guverne etc.

Dintre acestea, cele mai reusite si mediatizate sunt Raportul Cadbury realizat in Marea Britanie si Raportul King, elaborat in Africa de Sud.

Codul Cadbury a stat la baza elaborarii Codului de Conducere Corporativa al Bursei de Valori londoneze, continand principii si regulii de baza pentru administrarea unei companii astfel incat sa se obtina eficientizarea acesteia si inlaturarea oricarei discriminari intre actionari.

Incepand cu anul 1992, au aparut o multitudine de astfel de coduri; de exemplu, companii multinationale puternice ca Microsoft, General Electric si-au adoptat propriile coduri de conducere corporativa, devenind din ce in ce mai transparente fata de investitori.

Guvernarea corporativa s-a cristalizat ca raspuns la delimitarea managementului companiei de proprietarii sai.

I.2 Definirea conceptului de guvernanta corporativa

Actuala tendinta in conducerea societatilor pe actiuni este guvernanta corporativa.

Aceasta reprezinta practica manageriala prin care se asigura conducerea unei firme in interesul proprietarilor. Conducerea corporativa se refera la sistemul de reguli prin care companiile sunt conduse si controlate.

In universul economic al zilelor noastre, corporatia este forma dominanta de organizare a afacerilor. Cele patru caracteristici care au stat la baza succesului acestor corporatii, care permit cumularea eficienta a unor mari sume de capital investit si operarea lucrativa a unor tranzactii cu numerosi proprietari de firme si angajati sunt :

1. Raspunderea limitata a investitorilor;

2. Liberul transfer al sigurantei investitorului;

3. Personalitatea juridica legala;

4. Managementul centralizat.

Fiecare din aceste caracteristici poate fi privita din mai multe puncte de vedere atat cu aspecte favorabile cat si nefavorabile, din moment ce creaza conflicte, probleme care constituie o trasatura structurala permanenta a sistemului corporatiei.

Capitolul II – Sistemele corporative European Occidentale

In Europa Occidentala se remarca doua modele generale de guvernare corporativa care prezintã caracteristici distincte: modelul de guvernanta corporativa anglo-saxon (specific firmelor din Marea Britanie, dar si celor din S.U.A., Hong Kong si Australia) si modelul de guvernanta corporativa german (specific companiilor din Germania si Europa continentala, precum si celor din Japonia).

Un studiu al Ernst Young&Center for Business and Innovation releva ca, in Europa Occidentala, 56% din investitori acorda o importanta egala sau suplimentara informatiilor privind guvernanta corporativa si celor de natura financiara.

Majoritatea investitorilor sunt dispusi sa plateasca un premiu pentru companiile care aplica standarde de guvernanta corporativa. Acest supliment de pret bursier este de 12-14% in SUA si in Europa Occidentala. In Asia si America Latina este de 20-25%, iar in Europa de Sud-Est si Africa se inregistreaza valoarea maxima de 30% din capitalizarea bursiera.

Imbunatatirea sistemului de guvernanta corporativa poate constitui o strategie de crestere a performantei globale a companiilor, respectiv de majorare a pretului bursier al actiunilor lor si, implicit, a cresterii valorii firmelor.

In tarile membre, regulile de guvernanta corporativa au fost emise de entitati diferite: grupuri guvernamentale, comisii organizate de guverne sau de burse de valori, asociatii de afaceri sau academice. In majoritatea cazurilor, regulile au fost realizate de grupuri sau asociatii de investitori.

II.1 Modelul de guvernanta corporativa anglo-saxon (similar celui american) reprezintã un sistem bazat pe influenta externa exercitata de pietele de capital active prin intermediul achizitiilor si fuziunilor asupra companiilor cotate. Astfel, prin intermediul pietelor de capital active se realizeaza controlul companiilor si tranzactionarea titlurilor de valoare, in conditiile unui actionariat dispersat. Toate tarile anglo-saxone se caracterizeazã in general prin piete de capital puternic dezvoltate, iar protectia investitorilor, in conditiile inexistentei unor actionari importanti, reprezinta o preocupare permanentã a institutiilor de reglementare a pietelor prin intermediul practicilor si politicilor de guvernare corporativa.

Rezulta cã in tarile anglo-saxone (Marea Britanie, S.U.A, Australia si Canada) companiile au in general modele de guvernanta corporativa similare, respectiv un singur Consiliu de administratie independent, care monitorizeaza si controleazã activitatea managementului in scopul imbunatatirii acestuia, dar ultima modalitate de control, ameliorare si redresare a performantelor companiilor se realizeaza prin intermediul achizitiilor ostile efectuate pe pietele de capital dezvoltate ale tarilor respective.