Cuprins
- Sistemul de invatamant romanesc.1
- 1. Invatamantul general.2
- 2. Invatamant si formare profesionala.3
- 3. Invatamant superior.4
- 4. Formare practica.4
- 5. Munca.5
- Avantaje ale sistemului de invatamant romanesc.6
- Dezavantaje ale sistemului de invatamant romanesc.6
- Puncte slabe ale sistemului de invatamant romanesc.7
- Puncte forte ale sistemului de invatamant romanesc.7
- Sistemul de invatamant din Finlanda.8
- 1. Invatamat general.9
- 2. Invatamant si formare profesionala.10
- 3. Formare practica.12
- 4. Recunoasterea calificarilor.13
- Puncte forte ale sistemului de invatamant finlandez.13
- Puncte slabe ale sistemului de invatamant finlandez.14
- Recomandari pentru sistemul de invatamant romanesc.14
- Bibliografie.15
Extras din proiect
Sistemul de învăţământ din România a fost supus unor măsuri de reformă succesive după Revoluţia din Decembrie 1989. Schimbările au vizat în principal curriculum-ul naţional, organizarea unităţilor de învăţământ, programele de formare a profesorilor şi generalizarea învăţământului obligatoriu de 10 ani. De asemenea, măsurile de reformă au urmărit un proces de descentralizare continuă.
Structura sistemului de învăţământ include Ministerul Educaţiei şi Cercetării - MEC ca şi autoritate la nivel naţional, Inspectoratele şcolare la nivel regional şi unităţile de învăţământ la nivel local. Alături de inspectoratele şcolare subordonate Ministerului Educaţiei sunt şi alte instituţii cu scopuri educaţionale cum ar fi Casele Corpului Didactic, cluburi şi palate ale copiilor etc.
Structura sistemului de învăţământ
• Învăţământ preşcolar
o grupa mică
o grupa mijlocie
o grupa mare pregătitoare pentru şcoală
• Învăţământ general obligatoriu
o învăţământ primar (clasele 1-4)
o învăţământ secundar inferior (clasele 5-10)
• Învăţământ secundar superior
o liceu (clasele 11-12/13)
o şcoala de arte şi meserii
• Învăţământ post-secundar
• Învăţământ superior
o de scurtă durată
o de lungă durată
Plan specific de învăţământ
Pentru unele dintre nivelurile prezentate anterior, sunt disponibile şi următoarele forme de educaţie:
• Educaţia permanentă
• Învăţământul deschis (la distanţă)
• Învăţământul privat
• Învăţământul pentru minorităţi
• Învăţământul special
1.Învăţământ general
În România, între 3-6/7 ani copiii urmează (opţional) învăţământul preşcolar care cuprinde trei grupe, dintre care ultima este pregătitoare pentru şcoală. Ciclul primar (6/7-10/11 ani) se continuă cu ciclul gimnazial (10/11-14/15 ani), la sfârşitul căruia elevii pot opta fie pentru liceu (4-5 ani), fie pentru şcolile de arte şi meserii (învăţământ profesional, 2-3 ani). Selecţia şi repartizarea elevilor după terminarea gimnaziului în cele două filiere se face în funcţie de evaluarea competenţelor dobândite în gimnaziu, care va avea la bază standardele naţionale de evaluare. În anumite condiţii, absolvenţii şcolilor de arte şi meserii îşi pot continua studiile cu ciclul superior al liceului. Admiterea în învăţământul superior este condiţionată de finalizarea studiilor liceale şi promovarea examenului de Bacalaureat.
Organizare
Învăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi se finalizează la maximum 18 ani. Anul şcolar începe, de regulă, la 15 septembrie şi are o durată de 34 săptămâni. Vacanţele sunt stabilite prin ordin al Ministrului. Cadrele didactice au dreptul de a recomanda elevilor manuale alternative aprobate de Ministrul Educaţiei şi Cercetării (MEC). Clasa de elevi cuprinde 10-25 elevi în ciclul primar, 10-30 elevi în ciclul gimnazial, 15-30 elevi în învăţământul liceal sau şcoala de arte şi meserii.
Finanţare/ Taxe şcolare
Sistemul naţional de învăţământul cuprinde unităţi şi instituţii de învăţământ de stat şi particulare. Învăţământul de stat este gratuit. Învăţământul particular percepe taxe deoarece nu există susţinere financiară de la stat.
Numai în învăţământul primar de stat este obligatorie uniforma. Pentru învăţământul de stat preşcolar, primar şi gimnazial se asigură gratuit manualele şcolare. Până la 18 ani elevii beneficiază de asistenţă medicală şi psihologică gratuită în cabinete medicale şi psihologice şcolare.
Responsabilităţi şi consiliere
Învăţământul preuniversitar este subordonat, prin Inspectoratele Şcolare, Ministerului Educaţiei şi Cercetării (MEC). Ministerul, pe baza consultării altor instituţii şi factori de răspundere, proiectează şi aplică strategia globală a învăţământului, stabileşte obiectivele, răspunde de elaborarea planurilor de învăţământ, a programelor analitice şi manualelor şcolare, organizează şi aprobă reţeaua unităţilor şi instituţiilor pentru învăţământul preuniversitar de stat.
Alternativele educaţionale pot fi organizate atât în sistemul de învăţământ de stat, cât şi în cel particular, pe baza evaluării şi validării lor de către MEC.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sistemul de Invatamant din Romania vs Finlanda.doc