Sistemul de învățământ în România

Sistemul naţional de învăţământ

Procesul instructiv – educativ poate fi definit ca un ansamblu de activităţi educative şi de experienţe de învăţare prin care trece subiectul învăţării pe întreaga durată a traseului profesional. Se ştie că omul nu este şi nu poate fi produsul unei singure instituţii de învăţământ. El se formează, în timp, sub influenţa familiei, a şcolii şi a mediului social. Acestea trebuie să şi coreleze şi să-şi potenţeze eforturile şi acţiunile, orientându-se constant, prin forme şi metode de educaţie specifice, pentru atingerea obiectivelor propuse.

Învăţământul are ca finalitate formarea personalităţii umane prin:

a) însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice, a valorilor culturii naţionale şi universale;

b) formarea capacităţilor intelectuale, a disponibilităţilor afective şi a abilităţilor practice prin asimilarea de cunoştinţe umaniste, ştiinţifice, tehnice şi estetice;

c) asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală, necesare instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii vieţi;

d) educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi al toleranţei, al schimbului liber de opinii;

e) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral civice, arespectului pentru natura şi mediul înconjurător;

f) dezvoltarea armonioasă a individului prin educaţie fizică, educaţie igienico-sanitară şi practicarea sportului;

g) profesionalizarea tinerei generaţii pentru desfăşurarea unor activităţi utile, producătoare de bunuri materiale şi spirituale.

Sistemul naţional de învăţământ este constituit din ansamblul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat şi particulare de diferite tipuri, niveluri şi forme de organizare a activităţii de instruire şi educare.

Sistemul de învăţământ reprezintă principalul subsistem al sistemului de educaţie, care se referă la organizarea instituţională a învăţământului.

În cadrul sistemului de învăţământ sunt reunite instituţiile specializate implicate în procesul de educaţie, cercetare şi cultură, responsabile de realizarea în mod organizat, planificat şi metodic a dezideratelor educative. Proiectarea şi realizarea funcţiilor educaţiei prin conţinuturi şi metodologii specifice, organizate formal şi nonformal se realizează în conformitate cu anumite principii educaţionale generale şi în corelaţie cu gradul de dezvoltare economică, socială şi politică a societăţii.

În viziune postmodernistă, sistemul de învăţământ, în sens larg, cuprinde “ansamblul instituţiilor care participă la organizarea arhitecturii şcolare, adică la derularea generală a studiilor pe cicluri, orientări, filiere etc.

Privit din această perspectivă, sistemul de învăţământ are un caracter deschis

incluzând pe lângă instituţiile şcolare şi universitare cu caracter formal şi instituţile specializate în instruire nonformală, cum ar fi centrele de pregătire profesională, cluburile, taberele şcolare, programele de radio/televiziune şcolară/universitară, pe de o parte şi pe de altă parte, diferiţi agenţi sociali cu care şcoala stabileşte relaţii de tip contractual (şcolilemilitare, şcolile profesionale, biserica) sau consensuale ( familia, comunitatea locală).

In sens restrâns sistemul de învăţământ cuprinde instituţiile şcolare (şcoala primară, gimnaziul, liceul, învăţământul profesional şi superior), organizate pe trepte, cicluri şi ani de studii.

Sistemul naţional de învăţământ are următoarea structură:

a) învăţământ preşcolar: grupele mică, mijlocie şi mare, de pregătire pentru şcoală;

b) învăţământ primar: clasele I–IV;

c) învăţământ secundar:

- învăţământ gimnazial: clasele V–VIII;

- învăţământ profesional;

- învăţământ liceal: clasele IX–XII (XIII);

d) învăţământ postliceal;

e) învăţământ superior:

- învăţământ universitar;

- învăţământ postuniversitar;

f) educaţie permanentă

Privit din acest punct de vedere, sistemul de învăţământ este definit ca sistem şcolar, “specializat în realizarea funcţiilor pedagogice ale sistemului de educaţie la nivelul procesului de instruire, în cadrul concret al activităţii didactice/educative.Ca “parte a sistemului de educaţie”, sistemul de învăţământ cuprinde “reţeaua organizaţiilor şcolare” determinată în plan pedagogic şi juridic, în contextul unor “servicii publice” dorite a fi deschise şi receptive permanent la nou în vederea realizării cu maximă eficienţă a activităţii de bază a procesului de învăţământ, şi anume instruirea.

„Şcoala românească se află în plin proces de reformă, atât în plan structural, cât şi în plan funcţional. Unul dintre domeniile în care reforma trebuie să producă schimbări esenţiale este cel al managementului sistemului de învăţământ, în general, şi cel al instituţiei şcolare, în special.