Sistemul de management al calității SC Poliplastik

1. Definire produs.

Produsul ales in vederea realizarii acestei lucrari il reprezinta hard disk-ul. Acesta este un dispozitiv electronic-mecanic pentru stocarea sau memorarea nevolatilă (permanentă) a datelor. Hard disk-ul este principalul dispozitiv de stocare al unui calculator personal.

Figura 1 – Prezentare Hard Disk intern

Stocarea datelor se face pe o suprafaţă magnetică dispusă pe platane rotunde metalice rigide (dure). În general discurile dure sunt utilizate ca suport de stocare extern principal pentru servere şi calculatoare personale, dar şi pentru anumite aparate electronice (DVD playere şi recordere, MP3 playere). Dacă la începuturi capacitatea unui hard disk nu depăşea 20 megaocteţi, astăzi un disc dur obişnuit poate depăşi 2 TB.

Dimensiunea fizică a unui hard disk este măsurată în ţoli (respectiv inch). Hard disk-ul produs de firma noastră: WESTERN DIGITAL respectă standardul de 3.5” şi are drept ţintă gama PC-urilor şi cea a serverelor.

Hard disk-urile de 3.5 inch sunt cele mai răspândite și se găsesc montate în interiorul unității centrale. Un calculator obișnuit nu este limitat doar la un hard disk, acesta având posibilitatea de a avea la dispoziţie de regulă cel puţin patru hard disk-uri interne, numărul acestora putând fi crescut prin adăugara unor plăci de extensie.

Componentele unui hard disk sunt:

• o placă electronică de control logic,

• un număr de platane (de obicei 2 sau 3), împărţite în piste şi sectoare,

• capete magnetice de citire/scriere (R/W), de o parte şi de alta a platanelor, legate printr-un braţ metalic numit actuator

• un sistem electro-mecanic de blocare a capetelor pe pista de stop atunci când discul e oprit

• un motor electric pas-cu-pas.

2. Caracteristici calitative

Calitatea, în orice domeniu de activitate, nu este însă un concept static. Conţinutul acestui concept variază în timp, datorită dezvoltării tehnologice şi a evoluţiei sociale; prin urmare, şi cerinţele privitoare la calitatea hard disk-urilor trebuie mereu adaptate unor necesitaţi standard, mereu perfectibile.

Aprecierea cantitativă a calităţii unui hard disk presupune, în primul rând, identificarea tuturor acestor caracteristici ale produsului şi apoi formarea de grupe tipologice în funcţie de diferite criterii. Diferenţele între produsele ce au aceeaşi valoare de întrebuinţare sunt evidenţiate de caracteristicele lor calitative.

Principalele caracteristici de calitate ale unui hard disk sunt:

Fiabilitatea

Orice specificaţie tehnică a hard disk-urilor include o valoare statistică numită durată medie între defecţiuni (MTBF). Cifrele pentru MTBF (Mean time between failures) se încadrează de obicei între 20.000 de ore şi 500.000 de ore sau mai mult. Acestea se referă la o populaţie de unităţi, nu la o unitate individuală. Statisticile MTBF nu sunt utile pentru a prezice defecţiunile unei unităţi individuale sau a unui eşantion mic de unităţi. Această valoare a MTBF ar trebui numită de fapt durată medie până la prima defecţiune.

Performanţa

Una dintre cele mai importante caracteristici calitative ale unui hard disk este performanţa (viteza) unităţii. Dacă în domeniul capacităţii de stocare toţi competitorii oferă modele similare, performanţele unităţilor produse de diversele companii variază. Chiar şi între unităţile de stocare ale aceleiaşi firme există diferenţe.

Viteza unei unităţi de disc poate fi exprimată în două moduri :

• timp mediu de căutare

• rata de transfer

Timpul mediu de căutare măsurat în milisecunde (ms) este intervalul mediu de timp pe care îl ia deplasarea capetelor de la un cilindru la alt cilindru, aflat la o distanţă oarecare. O modalitate de a măsura această caracteristică este să se execute multe operaţii aleatoare de căutare de piste şi să se împartă timpul obţinut la numărul de căutări efectuate (timpul mediu de căutare depinde numai de unitatea propriu-zisă).

O caracteristică asemănătoare numită timp mediu de acces implică un alt element numit latenţă.

Viteza de rotaţie nu este însă singurul factor care influenţează performanţa. Un factor important este şi această latenţă a unitaţii. Aceasta reprezintă timpul mediu (în ms) necesar pentru ca un sector să devină disponibil după ce capetele au ajuns pe o anumită pistă. Acest timp, deşi foarte mic, fiind măsurat în milisecunde, are totuşi un efect major asupra performanţei în lucrul de zi cu zi, când trebuie citite mai multe fişiere din diverse locuri de pe disc. Latenţa este un factor în performanţele de citire şi scriere ale discului. Latenţa este un factor în performanţele de citire şi scriere ale discului. Scăderea latenţei înseamnă creşterea vitezei de acces la date şi fişiere şi poate fi obţinută numai rotind platanele mai repede.

Cu cât viteza de rotaţie este mai mare, discul are performanţe mai mari. La ora actuală pot fi găsite pe piaţă unităţi cu viteze de 5400, 7200 şi 1000 de rotaţii pe minut. Bineînţeles că pe măsură ce creşte viteza unei unităţi, creşte şi preţul acesteia.

Unităţile cu viteze de rotaţie de 5400 rotaţii pe minut sunt destinate pieţei cumpărătorilor interesaţi în principal de preţ. Din acest considerent preţul lor este mai mic, dar diferenţa până la un disc de 7200 nu este prea mare.

Rata de transfer este rata la care unitatea şi controller-ul pot trimite date sistemului. Rata de transfer depinde în primul rând de ansamblul HDA al unităţii şi în al doilea rând de controller. Pentru a calcula rata de transfer reală a unei unităţi trebuie să cunoaşteţi câteva specificaţii importante. Cele mai importante specificaţii sunt turaţia reală a unităţii (în rot/min) şi numărul mediu de sectoare fizice pe fiecare pistă (SPT). Rata de transfer la unităţile cu înregistrarea biţilor pe zone este întotdeauna mai mare pe cilindrii exteriori, unde numărul de sectoare pe piste este mai mare.

Un alt factor care poate influenţa performanţa este cantitatea de memorie cache. Ca şi în cazul procesoarelor, memoria cache poate optimiza foarte mult performanţa, prin limitarea fragmentării operaţiilor de citire/scriere. Standardul la ora actuală este de 2MB, dar pot fi găsite şi discuri cu o memorie mai mică sau mai mare (8MB). Acestea din urmă însă fac parte din loturi speciale de discuri, cu performanţe mai ridicate şi cu un preţ adaptat pe măsura performanţelor.

Capacitate

Primul lucru pe care îl comunică fiecare producător despre hard disk-urile sale este capacitatea. De obicei, fiecare producător oferă mai multe modele cu capacităţi din ce în ce mai mari, adresate unor segmente de piaţă diferite. De aceea, pe piaţă pot fi găsite mai multe variante, cu capacităţi începând de la 80-100GB şi mergând până la 3TB.

Capacitatea unui disc are o foarte mare importanţă, deoarece de dimensiunea acestuia depinde cât va dura până ce va fi nevoie de un upgrade la un alt model mai încăpător.

Popularizarea capacităţii unei unităţi hard disk poate fi facută în patru moduri (patru tipuri de cifre), şi pe care producatorii le specifică:

• Capacitatea neformatată, în milioane de octeţi

• Capacitatea formatată, în milioane de octeţi

• Capacitatea neformatată, în megaocteţi

• Capacitatea formatată, în megaocteţi

Termenul „formatată”, în cazul acestor cifre, se referă la formatarea de nivel jos (sau fizică) a unităţii.

Preţul

Costul stocării pe hard disk este în continuă scădere şi a ajuns aproximativ la 1 RON pe Gb sau chiar mai puţin. Costul unităţilor continuă să scadă şi datorită acestui lucru în prezent nici nu se mai fabrică multe unităţi cu capacităţi sub 80G.

Datorită raportului mic al pretului pe gigabyte, în cazul sistemelor unde este necesară o capacitate ridicată de memorie non-volatilă este preferat hard disk-ul, în dauna altor medii sau forme de stocare a datelor cum ar fi memoria Flash sau SSD-ul (Solid State Drive).