Sistemul de sănătate din România vs sistemul de sănătate din Franța

I. Sistemul de sanatate din Romania

1.1. Scurt istoric

Dupa al Doilea Razboi Mondial, Romania a avut un sistem de sanatate de tip Semashko, finantat de stat. Pricipalele lui carcateristici erau: fondurile necesare desfasurarii tuturor activitatilor din sistem erau asigurate in totalitate de stat, statul era proprietarul absolui al tuturor resurselor materiale si furniza serviciile de sanatate pentru toata populatia. Acest sistem se baza pe principiile planificarii centralizate, administrarii rigide si monopolul statului. Astfel sistemul de ingrijiri de sanatate creat de Ministerul Sanatatii a fost unul integrat, centralizat, controlat de stat print axe si cu libertate limitata in optiune, dar accesibil pentru toti.

Procesul de reforma al sistemului de sanatate din Romania a inceput in 1990. Problemele sistemului de sanatate au fost diagnosticate in cadrul proiectului “O Romanie Sanatoasa” proiect finantat si derulat de Banca Mondiala (150 milioane USD) in 1992-1993. Acest studiu facut un numar de recomandari:

• Crearea unui fond national public de asigurari de sanatate independent, descentralizat si care sa se auto-administreze;

• Crearea unor fonduri alternative private de asigurari de sanatate;

• Descentralizarea serviciilor de sanatate;

• Mutarea accentului catre serviciile primare de sanatate;

• Autonomia spitalelor in utilizarea resurselor;

• Crearea si implementarea unui sistem de acreditare a furnizorilor de servicii de sanatate, atat pentru institutii cat si pentru personal.

In urma acestor recomandari, din 1994 a inceput trecerea spre un sistem de asigurari sociale de sanatate mai descentralillzat, pluralist, cu relatii contractuale intre fondurile de asigurari de santate si furnizorii de servicii de sanatate.

In present, in Romania dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat prin Constitutie. La 1 ianuarie 1999 a intrat in vigoare Legea 145/1997 Privind asigurarile sociale de sanatate. Pricipiile sistemului de sanatate bazat pe asigurari sociale de sanatate sunt: solidaritatea, libertatea alegerii de catre asigurat a furnizorului de servicii, concurenta intre furnizorii de servicii de sanatate, asigurarea calitatii serviciilor si respectarea pacientului si garantarea confidentialitatii actului medical.

Implementarea reformei sistemului de sanatate a cunoscut ritmuri diferite: inaintare, stagnare, regres, reveniri, reluari. Schimbarile politice, consecutive alegerilor, s-au refectat si in modul de implementare a reformei sistemului de sanatate. Inconsecventele in reforma sistemului de sanatate au condos spre actuala criza a sistemului, cea mai ampla si mai adanca criza cunoscuta de sistemul de sanatate din Romania.

1.2. Prezentare generala

Starea de sanatate a populatiei este determinata de accesul la sanatate, pe de o parte, si de accesul la servicii de sanatate, pe de alta parte.

Accesul la sanatate depinde intr-o mare masură de factori externi sistemului de sanatate: factori genetici, factori de mediu, factori de dezvoltare economica, factori socio-culturali.

Accesul la ingrijiri de sanatate este influentat aproape in totalitate de organizarea sistemului sanitar.

Accesibilitatea la servicii de ingrijire medicala este determinata de convergenta dintre oferta si cererea de astfel de servicii, sau, altfel spus, disponibilitatea reala a facilitatilor de ingrijiri comparativ cu cererea bazata pe nevoia reala pentru sanatate. Disparitatile in accesul la ingrijiri apar din cel putin patru motive: etnice sau rasiale; economice, aici incluzand costurile directe suportate de populatie (co-plati, costuri legate de tratamente si spitalizare) precum si cele indirecte (cost transport, timpi de asteptare); asezare geografica inadecvata a facilitatilor de ingrijiri; calitatea inegala a serviciilor de acelasi tip.

In Romania sunt evidentiabile toate cele patru tipuri de inechitati in accesul la serviciile de ingrijiri, ceea ce determina inechitati in starea de sanatate a diferitelor grupuri de populatie, a unor comunitati din diferite zone geografice si a grupurilor defavorizate economic. Aceste disparitati se manifestă prin indicatori de bază ai starii de sanatate modesti (speranta de viata la nastere, mortalitatea infantila, mortalitatea generala pe cauze de deces evitabile, grad de morbiditate, ani de viata in stare de sanatate) dar si prin nivelul scazut de informare privind factorii de risc si de protectie pentru sanatate sau sistemul de ingrijiri de sanatate si pachetul de servicii de baza din Romania.

Sistemul de sanatate din Romania este de tip asigurari sociale si are ca scop asigurarea accesului echitabil si nediscriminatoriu la un pachet de servicii de baza pentru asigurati.In consecinta, accesibilitatea la serviciile medicale constituie o preocupare continua la Nivelul Ministerului Sanatatii Publice.

Serviciile medicale sunt in present acordate in baza contributiei la fondul de asigurari de sanatate(6,5% din salariul brut al angajatului si 7% din partea angajatorului). Asiguratul beneficiaza, pe baza aceste contributii, in mod gratuity de un pachet de servicii definite drept vitale si reglementate legislative. Asistenta medicala primara este, in prezent, oferita de catre medical de familie, dorindu-se o accentuare a rolului serviciilor primare, ca prin filtru de dezvoltare a problemelor. Accesul la asistenta ambulatorie si cea spitaliceasca si accesul la medicamentele compensate si gratuite se face prin medicul de familie. Medicii nu mai au statutul de salariati ai statului, ci devin furnizorii de servicii medicale care incheie un contrat cu Casa de asigurari de sanatate, noua coordonatoare a sistemului. Personalul medical mediu este angajat de catre acesti furnizori de servicii (medici si spitale). Ministerul sanatatii isi mentine doar rolul de finantare si coordonare a programelor nationale de sanatate publica.