Sistemul logistic la SC Mittal Steel Roman

INTRODUCERE

Motivul pentru care am ales această temă SISTEMUL LOGISTIC AL S. C. este legat de activitatea pe care aş dori să o urmez in viitor, in cadrul domeniului logisticii, considerând că logistica cunoaşte o dezvoltare din ce in ce mai puternică in România, cu un potenţial destul de ridicat ca urmare a dezvoltării economiei noastre .

Preocuparea logisticii priveşte mişcarea şi stocajul materiei prime şi a produselor finite de la sursa de producţie ,trecând prin lanţul logistic şi oprindu -se la consumatorul final.

Orice firmă care vrea să supravieţuiască pe piaţă are nevoie de un sistem logistic bine pus la punct

intr-un mediu economic in care concurenţa este din ce in ce mai acerbă.

Având un sistem bine proiectat cu o monitorizare şi o functionare eficientă a mecanismului logistic o intreprindere poate sa aibă succes.

Lucrarea de faţă oferă o imagine a sistemului logistic al intreprinderii cu suma componentelor sale care ajuta la buna desfăsurare a activitatii logistice.

Lucrarea cuprinde 5 capitole din care 3 prezintă partea teoretică in care sunt prezentate componentele sistemului logistic plecând de la origini si terminând cu infrastructura sistemului logistic.

A-IV-a parte este destinată studiului sistemului logistic al S.C. MITTAL STEEL ROMAN S.A.

In care este reliefat sistemul logistic cu componentele sale: transportul , aproviyionarea , programarea ,pregătirea ,lansarea şi urmarirea producţiei , manipularea şi depozitarea , ambalarea şi incărcarea.

CAP.1 ORIGINILE LOGISTICII

1.1Logistica in domeniul militar

Din ultimii 3500 de ani ai istoriei noastre, 3165 de ani sunt de război şi dacă este să avem in vedere conflicte paralele, avem nu mai puţin de 8000 de războaie.Din momentul in care omul a făcut războaie, logistica a fost unul din elementele care au dat de gândit marilor şefi ai armatelor. Filozoful Paul Virilio , a aratat că legǎtura intre logistică şi război este strânsă, că logistica a existat înaintea războiului şi că poate fi considerată un element fondator al acestuia ‚‚prima libertate este libertatea de mişcare, dar această libertate nu este o plăcere, ci o aptitudine’’.

Etimologia cuvântului logistică provine din grecescul logisteuo , care înseamnă , înainte de toate , a administra. Instituţia militară a utilizat acest cuvânt pentru a caracteriza o activitate care a reuşita combina doi factori esenţiali în gestiunea fluxurilor necesare manevrelor militare : spaţiul şi timpul .

Alexandru cel Mare in periplul său în Asia gândea mişcarea armatelor sale prin organizarea de depozite de alimente şi furaje .Legiunile romane ale lui Iulius Cesar au luat in considerare dimensiunea logistică, creând funcţia de logista , funcţie conferită unui ofiţer care avea sarcina de a prevedea mişcarea legiunilor romane şi de a organiza taberele de noapte sau de iarnă . Deşi destul de rare , studiile militare legate de logistică evidenţiază trei etape principale in evoluţia logisticii militare incepând cu sec. al XVIII-lea . Primul mod este asociat cu armata statică, aprovizionarea facându-se din magazine pe bază de comandă. Cel de-al doilea mod corespunde unui demers napoleonian, acela al cotropitorului care caută in ţările pe care le invadează sau in ţările prin care este in trecere resursele necesare aprovizionării. Cel de-al treilea mod a apărut după 1870 şi are la bază aprovizionarea din bazele care se află in spatele frontului sau chiar mult mai departe. Numeroşi factori stau la baza acestor transformări : factori tehnologici care au influenţat logistica , ca de exemplu , apariţia căilor ferate, a avioanelor , sau elemente care au schimbat mijloacele necesare frontului , atât din punct de vedere al naturii , cât şi al volumului . Dacă intr-o primă etapă viziunea napoleoniană a fost aceea de a exploata ţările de trecere , această strategie a fost schimbată în campania din Polonia(1806), când aprovizionarea se făcea plecând de la zonele de producţie . Această strategie şi-a arătat limitele in campania din Rusia (1812) .

Războiul din Golf (1990-1991) a arătat importanta unei continue adaptǎri . Trimiterea de forţe armate pe teritorii strǎine este un fenomen care nu a incetat să se multiplice in ultimii ani . Căderea zidului Berlinului , destrămarea imperiului sovietic , războiul din Irak au schimbat brutal contextul geostrategic mondial precum şi natura intervenţiilor in care armatele sunt implicate . Trimiterea armatelor terestre este rezultatul unui ultim avertisment şi presupune angajamente de mare intensitate . Din acest motiv este necesară o planificare riguroasă a consumului şi deci planuri riguroase de aprovizionare a unitǎţilor . Pentru o întreprindere , adaptarea la schimbare a produselor , a mediului sau a contextului concurential este un exercitiu aproape cotidian , dar nu mai putin dificil