Statistică Aplicată în Managementul Turistic

CAPITOLUL 1.

CADRUL MACROECONOMIC DE DEZVOLTATE A SERVICIILOR ÎN ROMÂNIA

1.1 Locul şi rolul serviciilor în economia modernă

În economiile dezvoltate producţia materială de calitate superioară şi bunurile satisfac trebuinţe noi, diversificate. Nevoile individuale şi sociale, în permanentă dinamică au determinat necesitatea dezvoltării serviciilor mai rapid decât viteza de diversificare a bunurilor materiale. Preponderent economia modernă este producătoare şi consumatoare de servicii.

Dinamica nevoilor a influenţat diviziunea muncii considerată de experţi o altă cauză, împreună cu dinamica trebuinţelor, a creşterii rolului sectorului servicii în economie.

Pe de o parte, diviziunea muncii dezvoltă relaţiile de colaborare între furnizorii de materii prime, producătorii de bunuri şi prestatorii de servicii, iar, pe de altă parte, adânceşte competiţia şi lupta economică pentru cucerirea unei cote cât mai mari de piaţă.

Într-o economie bazată pe servicii se produc, în principal, bunuri complementare acestora. Satisfacerea cât mai mult şi cât mai bine a cerinţelor consumatorilor se bazează atât pe creşterea calităţii serviciilor datorată concurenţei, cât şi pe utilizarea complementară a bunurilor şi serviciilor. Aceste fenomene se reflectă şi în creşterea pe care o au serviciile, pe plan mondial la formarea PIB-ului. Economiile de piaţă dezvoltate sunt caracterizate de o pondere predominantă şi în creştere a serviciilor în total PIB, ca rezultat al creşterii eficienţei economice şi al exploatării durabile a resurselor. În România, această tendinţă manifestată pe plan mondial este mai redusă, dar prezentă, observându-se o reducere a sectorului secundar şi primar în favoarea sectorului serviciilor. În ultimul deceniu, ponderea sectorului primar (agricultură) în PIB a scăzut de la aproape o pătrime până la 15%, scădere influenţată şi de fenomenele demografice, de migrare a forţei de muncă şi de importul produselor alimentare. Ponderea sectorului secundar în formarea PIB-ului a înregistrat o scădere mai dramatică, de la aproape 5%, până la o treime. Această scădere s-a datorat unei eficienţe economice în declin, ce a determinat falimentul agenţilor economici din industrie. În aceste condiţii, procentul PIB determinat de servicii a crescut, în prezent reprezentând aproape 50%.

În acest context, redefinirea rolului şi locului serviciilor în economia de piaţă actuală europeană impune caracterizarea nivelului şi evoluţiei macroeconomice a acestui sector, independent şi în interdependenţă cu celelalte ramuri şi sectoare de activitate.

Dezvoltarea permanentă şi cu un ritm crescător a serviciilor în cadrul economiei mileniului trei determină specialiştii să-şi intensifice efortul pentru definirea conceptelor acestui domeniu deosebit de complex şi dinamic.

Dinamica serviciilor a condus la necesitatea diferenţierii acestora prin clasificarea şi gruparea activităţilor ce constituie sectorul serviciilor:

- activităţi care se referă la timpul liber;

- activităţi ce constituie suportul informatic;

- activităţi de formare profesională, comerţ etc.

În literatura de specialitate apar numeroase posibilităţi de clasificare şi stratificare a serviciilor ce permit înţelegerea mecanismelor şi tendinţelor de dezvoltare economică atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Statistica ONU recomandă cuprinderea în sectorul serviciilor a tuturor activităţilor economice, în afară de agricultură, silvicultură, piscicultură, industria extractivă, prelucrătoare şi construcţiile.

Clasificarea serviciilor permite evaluarea dimensiunii şi contribuţiei sectorului la dezvoltarea economică printr-o serie de indicatori sintetici, calculaţi la nivel macroeconomic, ce caracterizează, pe de o parte resursele utilizate în acest sector, iar, pe de altă parte, rezultatele economice şi contribuţia serviciilor la progresul economiei şi societăţii.

1.2 Clasificarea serviciilor destinate populaţiei

O clasificare unanim acceptată a serviciilor le împarte în servicii pentru populaţie, destinate consumului privat, şi servicii industriale, ca parte a consumului intermediar.

Serviciile destinate populaţiei satisfac trebuinţele superioare, complexe (cele intelectuale şi de recunoaştere socială), şi au rolul de a stimula dezvoltarea personalităţii umane în contextul social. Aceste servicii se regăsesc, de regulă, în sfera consumului, dar şi în sfera distribuţiei.

Diversitatea serviciilor destinate populaţiei se explică prin trăsăturile destinatarilor, funcţiile acestor servicii, modul de organizare şi finanţare a activităţii economice.

Sintetizând părerile experţilor în domeniul economiei serviciilor, propunem structurarea acestora pe categorii omogene astfel:

- după natura relaţiilor economice şi financiare:

a) servicii de piaţă, plătite de populaţie şi prestate conform unui contract de prestări servicii similar oricărui act de vânzare-cumpărare;

b) servicii non-marfare, prestate pentru colectivităţi cu titlu gratuit sau cvasi-gratuit, finanţarea lor realizându-se de către administraţiile publice şi private.

- după consumatorii de servicii:

c) servicii pentru indivizi‚ destinate cetăţenilor şi consumului privat al acestora prin intermediul pieţei, consumul fiind individualizat la nivelul persoanei, al familiei sau al gospodăriei;

d) servicii pentru colectivităţi, destinate colectivităţilor, fiind prestate de stat şi formează consumul de stat. Acestea sunt servicii de: învăţământ, sănătate, asistenţă socială, apărarea naţională, relaţiile externe.

- după modul de consum:

e) servicii independente, substituibile, satisfac singure o trebuinţă;

f) servicii dependente (complementare), satisfac o nevoie în asociere cu alte servicii sau bunuri.