Statutul Funcționarilor Publici

CAPITOLUL I

ORIGINEA SI EVOLUTIA FUNCTIEI PUBLICE

SECTIUNEA I

Evolutia reglementarilor cu privire la functia publica pana in 1923

Secole de-a rândul, Domnul era cel care facea legi, le punea in executare dar judeca adesea si plângerile facute impotriva hotarârilor date de dregatorii sai.

In ierarhia dregatorilor domnesti locul de frunte ii detinea marele vornic care raspundea de problemele de administratie.

Prin reformele lui Constantin Mavrocordat din 1973 s-a introdus principiul salarizarii functionarilor, dar nu s-a putut elimina venitul din slujba, havaeturi si plocoane.

Prin Regulamentele Organice s-a procedat la prima organizare administrativa a Tarii Romanesti si Moldovei care a desfiintat sistemul vechi al dregatorilor si a creat departamentele ministeriale incadrate cu slujitori ai statului, care, spre deosebire de functionarii domnesti, erau platiti din visteria statului.

In domeniul administratiei, cele mai insemnate au fost Legea rurala din iunie 1862, Legea comunala din 31 martie 1864, legea privind crearea consiliilor judetene din acelasi an. Art. 1 din Legea comunala prevede ca "toate satele, orasele (târgurile) vor forma pe viitor comune independente. La rândul

lor comunele se impart in comune rurale compuse din unul sau mai multe sate, catune si comune urbane, adica orase si orasele ".

In baza Constitutiei din 1866 care stabilea in art. 10, alin. III principiul dupa care legi speciale vor determina conditiile de admisibilitate si de inaintare in functiile statului, au fost adoptate ulterior astfel de legiuiri precum:

- Decretul pentru stabilirea statului functionarilor din administratia

centrala a vamilor din 23 ianuarie 1872;

- Legea relativa la clasificarea functionarilor administratiei centrale a

finantelor din 26 august 1876.

Prin legea din 1 iulie 1905 s-a încredintat dreptul judecarii responsabilitatii administrative înaltei Curti de Casatiune, chiar daca sfera cauzelor care puteau atrage responsabilitatea administrativa era destul de redusa acestea fiind limitativ enumerate de lege.

In art. 62 din lege este reglementata si raspunderea functionarilor publici pentru nerespectarea hotarârilor pronuntate de sectiunea a IlI-a in cazurile de contencios administrativ, administratorii fiind personal raspunzatori de daune catre partea vatamata.

SECTIUNEA A II-A

Functia publica in perioada 1923-1946

Potrivit art. 107 al Constitutiei din 1923 ucel vatamat in drepturile sale printr-un act administrativ de autoritate, fie printr-un act de gestiune, fie prin reaua vointa a autoritatilor administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept poate face cereri la instantele judecatoresti pentru recunoasterea dreptului sau".

Sub imperiul legii fundamentale din 1923 instantele judecatoresti puteau sa anuleze actele ilegale si sa pronunte daune civile pana la restabilirea dreptului vatamat.