Stilul de conducere managerial

Introducere

Actualmente se accentuează necesitatea posedării de către manager a unei culturi psihologice înalte, care include câteva elemente cognitive: cunoașterea de sine, cunoașterea oamenilor din jur, abilitatea de a comunica și de a-și dirija comportamentul pentru a crea și a menține un climat psihologic favorabil în colectiv, atât de necesar unei conduceri eficace. Eficiența activității manageriale începe de la puțin: iscusința de a-și conștientiza propriile tendințe și de a aprecia adecvat resursele umane. Studierea colectivului, analiza greșelilor, selectarea unui sistem de măsuri și acțiuni, care ar asigura cele mai raționale căi de realizare a obiectivelor puse în fața organizației, pot fi considerate căi de ameliorare a conducerii.

În analiza relației dintre activitatea managerială și specialitatea de bază nu se poate neglija rolul acesteia din urmă. În primul rând, procesul managerial nu se realizează niciodată în mod abstract, întreaga metodologie managerială trebuie folosită într-un domeniu concret de activitate. De exemplu, etapele de elaborare a deciziilor pot fi respectate în măsura cunoașterii domeniului față de care iau hotărâri sau un control competent trebuie să se bazeze pe cunoașterea activităților evaluate. În al doilea rând, managerii mai îndeplinesc și roluri exterioare, cum ar fi cel de reprezentare, iar în relațiile de colaborare cu alte instituții similare se abordează probleme profesionale specifice domeniului condus și nu probleme manageriale. În afară de aceasta colaboratorii și subalternii se așteaptă ca șeful lor să fie explicit în sarcinile pe care le trasează, să-i sprijine atunci când întâmpină dificultăți, iar aceasta este posibil doar în cazul competenței profesionale.

Scopul cercetării efectuate este stabilirea stilului managerial în IP G.Stoicani,care ar porni de la depistarea calităților de afaceri ale conducătorului și elaborarea unor sugestii pentru îmbunătățirea activității și creșterea eficienței climatului psihologic al organizației.

Date generale despre obiectul în care s-a efectuat cercetarea:

I.Elemente de identificare a unității școlare:

Nivelul 1-învățămînt primar

Nivelul 2-învățămînt gimnazial

Orar:

Învățămînt primar-830-1300

Învățămînt gimnazial-830-1500

2

II. Resurse umane/cadre didactice

nivel cadre didactice studii superioare studii medii grad didactic

învățămînt

primar 4 4 - 4(GD II)

învățămînt gimnazial 13 12 1 6(GD II)

Pentru determinarea stilului de conducere în IP G.Stoicani a fost folosită metoda prelucrată de V.P. Zaharov, în baza chestionarului A.L. Juravleov. Metoda de bază constă din 27 afirmații care caracterizează diferite aspecte ale relațiilor și acțiunilor reciproce ale conducătorului cu colectivul.

În rezultatul analizei indicilor aplicați în metoda de bază, V. P. Zaharov a evidențiat trei pleiade individuale referitoare la componentele stilului de conducere și au fost selectate afirmațiile care nu au mai puțin de două legături de corelație cu celelalte afirmații ale pleiadelor individuale.

1.Abordări teoretice ale tipurilor manageriale în educație

Au existat mai multe încercări de tipologizare a managerilor. Una dintre ele este teoria tridimensională a conducerii (după Reddin), bazată pe 3 caracteristici esențiale ale muncii de conducere:

-preocuparea pentru sarcini,

-preocuparea pentru contacte și

-preocuparea pentru randament.

Vendrov împarte cadrele de conducere, după intensitatea muncii depuse, în 3 categorii:

- conducători care fac totul singuri;

- conducători care nu fac nimic și

- cadre de conducere care fac numai ceea ce trebuie.

Tot el clasifică după modul de adoptare a deciziilor:

- conducători care hotărăsc totul singuri și apoi comunică subalternilor deciziile luate, solicitându-le observații care sunt tardive odată ce decizia a fost deja luată; - conducători care sfătuiesc cu colaboratorii și subalternii lor înainte de a lua decizii.

- conducători care hotărăsc singuri, fără a se consulta cu colaboratorii nici înainte nici după adoptarea deciziei.

Alte tipologii ale conducătorilor:

-birocrați;

-experți;

-tehnocrați;

-realizatori.

Din punct de vedere al atribuțiilor, conducătorii pot fi separați în următoarele zone: