Strategia de Dezvoltare a Orașului Pecica

Capitolul I - Introducere

Strategia de dezvoltare locală a localităţii Pecica este o lucrare complexă, care propune dezvoltarea economico-socială a localităţii în strânsa corelaţie cu dezvoltarea economică a Regiunii 5 Vest.

Am considerat ca pentru localitatea Pecica, bunăstarea la care aspirăm cu toţii trebuie să aibă la bază un program de dezvoltare economico-socială durabilă. Pentru că obligaţiile pe care le avem trebuie duse la îndeplinire, întreaga echipa care coordonează administraţia locală vine acum în faţa comunităţii şi prezintă realizările, nerealizările, măsurile gândite pe termen lung care îşi vor face simţite efectele în curând; în egală măsură, suntem deschişi să răspundem întrebărilor pe care orice cetăţean al localităţii este îndreptăţit să ni le adreseze, comparând punctele înscrise în oferta noastră electorală şi realizările palpabile atât în ceea ce priveşte imaginea oraşului cât şi dacă ne referim la nivelul de trai al concetăţenilor noştri.

La elaborarea şi implementarea strategiei de dezvoltare durabilă au fost folosite experienţele utile ale partenerilor străini, un rol important în dezvoltarea economică locală avându-l relaţiile de parteneriat autorităţile locale ale oraşelor Woluwe Saint Pierre (Belgia) şi Batania (Ungaria). Efectele care decurg din menţinerea acestor parteneriate se referă la:

- Încurajarea relaţiilor de afaceri între comunitatea locală şi cele din străinătate;

- Identificarea oportunităţilor comerciale în străinătate;

- Stabilirea de relaţii de prietenie si parteneriate între cetăţenii oraşelor înfrăţite.

De multa vreme milităm pentru ideea de proiecte. România are un deficit de viziune şi acesta se traduce în precaritatea proiectelor sau prin absenţa lor. Pe această strategie am încercat să construim o serie de elemente care să schimbe imaginea. Prima etapă de pornire a fost atunci când ne-am antrenat împreună cu o echipă să organizăm o serie de întâlniri la nivel local, în care am invitat reprezentanţi din aproape toate domeniile. Am făcut întâlniri cu preşedintele comisiei de urbanism din Consiliul Local Pecica, cu un inginer constructor, un inginer agronom, directorul Regiei Apă-Canal, directorul liceului, un medic, tip mese rotunde, în care a încercat să-şi spună fiecare părerea. La masa rotunda reieşeau idei care formau ulterior pentru noi o bază de date în a formula strategia pentru următorii ani.

Pecica, ca şi orice altă zonă administrativă, are nevoie nu numai de proiecte de dezvoltare, ci şi de proiecte de cunoaştere. Ceea ce facem noi vine să răspundă tocmai unei astfel de necesităţi. O zonă trebuie cunoscută înainte de a vorbi despre ea, de a ficţiona în marginea realităţii istorice.

CAPITOLUL II - CONŢINUTUL ŞI TRĂSĂTURILE

MANAGEMENTULUI STRATEGIC

1. Definirea li conţinutul managementului strategic.

Expresia „Management strategic” şi-a făcut intrarea oficială în vocabularul managementului în 1973 în cadrul „Primei conferinţe internaţionale asupra managementului strategic” , iniţiată de teoreticianul american Igor Ansoff la Universitatea Vanderblit (SUA). Asupra acea ce defineşte acest concept au existat şi există încă numeroase discuţii, neputându-se ajunge la o unanimitate a părerilor. Unii autori nu au renunţat la cea ce se numea planificare strategică concepută ca activitatea integrată în funcţia de reviziune a managementului. Alţi consideră că cele două concepte au aceeaşi semnificaţie. Cei mai mulţi consideră însă că managementul strategic reprezintă o treaptă distinctă a dezvoltării calitative a managementului, treaptă ce reflectă modificările actuale ale concepţiei holistice privind relaţia mediu-organizaţie şi a influenţei acesteia asupra teoriei managementului. Se mai consideră că diferenţa planificare strategică-management strategic apare în conţinut, mod de operare şi implicaţii, ca trecere de la simplu complex.

Managementul strategic reprezintă în mai multe privinţe o îmbogăţire a conceptului de planificare strategică. Orice decizie, exceptându-le pe cele operaţionale, este evaluată prin prisma consecinţelor strategice. Dacă în planificarea strategică, reflexia strategică implică doar mediul înconjurător al firmei, în cazul managementului strategic i se adaugă doar mediul intern – organizaţie , cultură, putere. Managementul strategic reflectă imediat orice modificare generată de un eveniment important deosebit, spre deosebire de planificarea strategică care este neadaptivă la această modificare. În plus managementul strategic antrenează nu doar direcţia generală sau partea superioară a ierarhiei („top management”), ci şi persoanele de la nivelurile inferioare şi operaţionale, responsabile de implementarea strategiilor. Procesul decizional este relativ descentralizat şi diferă de planul de acţiune impus de planificarea într-o schemă rigidă de sus în jos pe cale ierarhică.

Evoluţia managementul strategic începe cu dezvoltarea unei baze operaţionale dată de utilizarea unui buget şi evoluează în patru faze spre un instrument de construcţie pe termen lung:

Faza I. Planificarea financiară de bază se bazează pe utilizarea bugetelor, realizate anual şi cu focalizare funcţională, cu scopul asigurării unui control operaţional

Faza a II-a. Planificarea bazată pe previziune utilizează analiza mediului pentru a realiza o alocare statică a resurselor cu un orizont de câţiva ani. Previzionarea este direcţionată pentru fundamentarea mai eficientă a unui plan de creştere.