Strategia de dezvoltare locală Basarabia

Introducere

Epoca istorică prin care trece România, aceea a tranziţiei spre economia de piaţă şi a integrării în structurile internaţionale, fie ele politice, economice, militare sau de altă natură, este marcată - în mod obligatoriu - de transformări profunde în toate planurile vieţii economice şi sociale şi, implicit, în administraţia publică.

Schimbările în administraţia de stat sunt cu atât mai necesare cu cât aceasta reprezintă un factor implicat în toate ramurile vieţii publice: politica, economica, socială, culturală, sportivă etc. De altfel, datorită importanţei sale deosebite, mutaţiile şi transformările în cadrul sistemului administrativ au început odată cu elaborarea noii Constituţii a României - 1991. Astfel, atât în plan structural - organizatoric, cât şi sub aspect material - funcţional, în baza principiului autonomiei locale, proclamat prin Constituţie, administraţia publică - îndeosebi cea locală - a dobândit o cu totul altă identitate şi un rol totalmente nou, realitate întărită prin actele normative ulterioare.

Una din atribuţiile fundamentale ale noii administraţii publice o constituie implicarea ei în domeniul dezvoltării locale, cu toate ipostazele pe care aceasta le presupune: dezvoltare politică, dezvoltare economică, dezvoltare socială, dezvoltare cultural-sportivă, dezvoltare urbanistică, amenajarea-teritoriului, modernizarea si dezvoltarea infrastructurii.

"Dezvoltarea locală, în contextul actual al schimbărilor, al restructurării economice şi administrative, trebuie să fie văzută ca un proces dependent de inovaţie şi antreprenoriat, sprijinit de mecanisme societale şi structuri instituţionale flexibile, cu un grad ridicat de cooperare şi interacţiune locală si centrală."

Sigur, pentru o ţară ca România - aflată la un nou început de drum - realizarea acestui deziderat al dezvoltării locale pare, şi este, un lucru deosebit de greu. Trebuie, însă, ca cei implicaţi în acest proces să aibă competenţă, instrumente şi încrederea că vor reuşi să ducă la bun sfârşit ceea ce au început. Ei se pot baza, în demersul lor, pe experienţa ţărilor din Uniunea Europeană, privind: politicile dezvoltării regionale şi locale, autonomia locală, sistemul legislativ şi instituţional, precum şi pe ajutorul efectiv, concret al acestor state.

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE ALE DEZVOLTĂRII LOCALE

1.1.Conceptul de dezvoltare locală

În România, conceptul de "dezvoltare locală" îşi face simţită prezenţa o dată cu manifestarea fenomenelor de descentralizare teritorială şi deconcentrare a serviciilor publice. Deşi în literatura de specialitate din ţara noastră informaţiile privind acest concept sunt de dată recentă, politici de dezvoltare locală au existat şi înainte de 1990, dar într-o altă viziune.

Abordarea teoretică şi practica a dezvoltării locale este cu atât mai importantă în contextul dorinţei naţionale de integrare a ţării noastre în structurile europene, dar şi datorită nevoii de dezvoltare a colectivităţilor teritoriale din România.

"Dezvoltarea locală este un proces de diversificare şi de amplificare a activităţilor economice şi sociale la nivelul unui teritoriu, pornind de la mobilizarea şi coordonarea resurselor şi energiilor existente.

Dezvoltarea locală este expresia solidarităţii locale, creatoare de noi relaţii sociale şi manifestată prin voinţa locuitorilor unei regiuni de a valorifica resursele locale, voinţă ce nu poate fi pusă în aplicare fără sprijinul concret al administraţiei publice, centrale şi locale.

Ca urmare, chiar dacă se sprijină pe un domeniu şi pe un tip de acţiuni privilegiate, dezvoltarea locală nu poate fi obiectul unei politici izolate, unilaterale. Altfel spus, intervenţiile în favoarea dezvoltării locale nu pot fi definite decât în sens larg, înglobând acţiuni ce vizează în mod tradiţional domenii diferite."