Strategia de dezvoltare regională - istorie și perspective

Introducere

Desprinderea Republicii Moldova de vechiul sistem şi trecerea la economia de piaţă este marcată de o criză îndelungată pe multiple planuri, care se manifestă prin degradarea factorilor dezvoltării şi o slabă capacitate de revigorare. Amplasarea voluntaristă a factorilor de producţie în trecut, incoerenţa şi inconsecvenţa promovării reformelor economice şi sociale au avut un impact sever asupra factorului uman, prin atenuarea sărăciei şi subdezvoltării. În perioada de tranziţie a continuat aprofundarea discrepanţelor teritoriale de dezvoltare între diferite părţi ale republicii, mecanismele şi relaţiile de piaţă afirmându-se în funcţie de avantajele şi dezavantajele lor. Impactul existenţei acestor decalaje este deteriorarea mecanismelor de interacţiune economică şi accentuarea discrepanţelor între diferite teritorii. Existenţa disproporţiilor de dezvoltare socio-economică teritorială este determinată de cauze obiective şi subiective, de factori naturali şi conjuncturali. Este însă indiscutabilă necesitatea eliminării lor.

Deşi istoric pe teritoriul republicii s-au evidenţiat mai multe zone distincte, problemele dezvoltării regionale nu au fost abordate la modul cuvenit nici în trecut şi nici în prezent. În perioada sovietică accentul se punea pe planificarea departamentală de ramură, iar problemele regionale aveau un caracter declarativ. În perioada suveranităţii statale abordarea regională se reflectă prin prisma schimbării structurii administrativ-teritoriale, în care influenţa factorilor etnico-politici este prioritară faţă de considerentele economico-sociale şi tendinţele dezvoltării regionale din Europa.

Acest studiu reprezintă o analiză a problemelor regionale cu care se confruntă Republica Moldova, în contextul politicilor de dezvoltare regională aplicate în ţările Uniunii Europene şi a ţărilor candidate . Scopul studiului este elaborarea concepţiei asupra obiectivelor, principiilor şi mecanismelor politicii de stat în domeniul dezvoltării regionale a Republicii Moldova.

Studiul se constituie 2 capitole. Primul capitol prezintă aspecte teoretice privind dezvoltarea regională, istoria apariţiei şi evoluţia politicii de dezvoltare regională cît şi principiile ei de organizare. În al doilea capitol prin analiza structurii şi decalajelor economico-sociale interraionale se evidenţiază problemele dezvoltării teritoriilor din republică prin prisma analizei cadrului legislativ şi instituţional, problematica dezvoltării regionale la etapa actuală şi deasemenea nişte propuneri şi sugestii privind îmbunatăţirea Strategiei de Dezvoltare Regională în Republica Moldova în perspectivă.

Capitolul I. Aspecte teoretice privind Dezvoltarea Regională în Republica

Moldova

1.1 Conceptul şi principiile de organizare a Dezvoltării Regionale în Republica Moldova

Literatura actuală de specialitate în domeniile micro şi macroeconomie, politică, drept şi fiscalitate europeană, management urban, geografie economică şi ecologie semnalează foarte frecvent referiri la subiectul extrem de vast al dezvoltării regionale. Analiza istoriei, dar mai cu seamă a situaţiilor actuale, referitoare la conceptul de regiune şi corespondenţele sale reale în Europa este o întreprindere cu sigure raţiuni practice pe lângă cele teoretice premisate.

Pornind de la politicile generale, cum ar fi diversificarea industrială, statul a iniţiat, cu mai mult sau mai puţin succes, intervenţii mult mai precise în domenii ca planificarea regională, amenajarea teritoriului, etc. În cele mai multe cazuri, eficacitatea administrativă şi coordonarea au fost favorizate de procesele de descentralizare şi deconcentrare administrative la nivel regional (Franţa, Marea Britanie). În paralel, în efortul lor de modernizare statele au căutat interlocutori în teritoriu pentru a putea implementa politicile de amenajare a teritoriului şi de a se asigura de coordonarea acestora cu acţiunile colectivităţilor locale şi ale sectorului privat. Pentru a asigura această concordanţă statul a iniţiat un proces de reinventare a elitelor locale, fie din raţiuni partizane (venirea stângii în Italia, consolidarea gaullismului în Franţa), fie datorită faptului că elitele existente nu au fost considerate suficient de modernizatoare (Franţa, Marea Britanie în anii ‘60).

Datorită faptului că regiunea este un concept cu multiple semnificaţii se impun câteva delimitări teoretice.

“Carta Comunitară a Regionalizării” defineşte regiunea “ ca un teritoriu care formează, din punct de vedere geografic, o unitate netă sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate, în care populaţia posedă anumite elemente comune şi care doreşte să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată şi să o dezvolte cu scopul de a stimula procesul cultural, social şi economic”. Regiunea reprezintă un nivel administrativ care îşi are locul în ierarhia administrativă pe o poziţie imediat inferioară nivelului central.

Din punct de vedere al statutului juridic termenul de regiune ca şi cel de regionalizare acoperă realităţi politice şi administrative extrem de diferite numai dacă ne gândim la statele europene. Astfel regionalizarea poate fi : o regionalizare politică (Spania, Italia); o regionalizare încorporată, rezultat al creării statului unitar prin unirea mai multor state, care îşi păstrează o anumită individualitate (Regatul Unit); o regionalizare diversificată, cu cadre regionale stabilite nu numai după criteriul teritorial şi politic, ci şi după alte criterii, precum limba şi cultura (Belgia, înainte de transformarea ei în stat federal); o regionalizare administrativă clasică, prin descentralizare, creând regiunile drept colectivităţi teritoriale locale autonome din punct de vedere administrativ (Franţa); o regionalizare funcţională prin deconcentrare, creând regiunile doar ca simple circumscripţii ale administraţiei de stat (Grecia); o regionalizare prin cooperare, creând regiunile ca forme instituţionalizate de cooperare între colectivităţile teritoriale locale (România). În ceea ce priveşte delimitarea regiunilor, oricare ar fi criteriul utilizat (economic, administrativ, geografic, social, cultural, istoric, ecologic, etc.) nu există metodologii întru totul satisfăcătoare, compromisul fiind inevitabil.