Extras din proiect

Pentru a concepe si a fundamenta activitatile firmelor este necesara elaborarea unor strategii de catre organismele manageriale.

Prin strategie se intelege ansamblul obiectivelor principale ale unei organizatii pe o perioada indelungata, modalitatile de realizare impreuna cu resursele alocate pentru a obtine un avantaj fata de concurenti. Strategia urmareste realizarea unor scopuri bine stabilite sub forma misiunii si obiectivelor. Obtinerea avantajului competitiv in ceea ce priveste costul sau calitatea produsului reprezinta scopul principal al elaborarii strategiei si criteriul esential de evaluare a calitatii sale.

In procesul de realizare a unei strategii de firma au loc urmatoarele etape :

- formularea misiunii firmei

- stabilirea principalelor obiective strategice

- conceperea modalitatilor strategice

- dimensionarea resurselor necesare

- fixarea termenilor de realizare a obiectivelor

- proiectarea avantajului competitiv

- mentionarea configuratiei de ansamblu a strategiei globale

- stabilirea strategiilor pe domenii

- elaborarea politicii globale si a politicilor partiale ale firmei

Dominarea globala prin costuri scazute si diferentierea produselor reprezinta doua tipuri importante de strategii concurentiale.

Strategiile concurentiale au ca obiectiv principal construirea si asigurarea unui avantaj competitiv durabil firmei care le implementeaza asupra concurentilor sai intr-un anumit sector de activitate. Aceastea joaca un rol fundamental in stabilirea nivelului de performanta a activitatilor respective deoarece acest concept este tratat de analisti pornind de la o serie de criterii cum ar fi: crestere, rentabilitate, productivitate.

Competitivitatea unei firme rezida in capacitatea sa de a lupta eficient impotriva concurentilor sai si de a-i depasi. Aceasta categorie de strategii vizeaza toate domeniile de activitate ale firmei, abordand manevrele si actiunile pe care firma trebuie sa le ia in considerare pentru a se situa favorabil in raport cu concurentii sai, in sectorul respectiv.

Scopul principal se stabileste in general prin raportare la performantele concurentilor din sector si totodata prin fixarea unui nivel de performanta care sa situeze firma pe o anumita pozitie.

Construirea unei strategii concurentiale presupune cautarea acelor elemente care pot fi considerate un avantaj evident astfel incat ceilalti concurenti sa nu declanseze situatii care pot provoca conflicte costisitoare si destabilizatoare pentru toti competitorii.

In consecinta este important ca firma sa cunoasca adversarii asupra carora sa-si centreze atacurile concurentiale, cei impotriva carora sa se apere si cei cu care poate coopera precum si manevrele strategice aferente fiecarei categorii.

Primul element de identificare a unei strategii de dominare prin costuri trebuie cautat in conceptia pe care o are o intreprindere despre gama sa de produse .

Aceasta strategie ofera intreprinderii o pozitie profitabila fata de strategiile de pret ale concurentei, fata de cererile clientilor de reducere a preturilor (pretul poate sa scada, dar numai pana la nivelul pretului aplicat de concurentul cel mai bine pozitionat in piata), fata de presiunile furnizorilor si se constituie ca o bariera greu de trecut de concurenti care intentionează sa patrunda pe piata.

O firma care duce o strategie de dominare prin costuri propune in mod obligatoriu produse destinate celui mai mare numar de segmente de piata. Alegand aceasta strategie, o firma cu sisteme de productie clasice isi propune sa devina producatorul ce are cel mai mic cost din industria respectiva. Firma va avea un scop competitiv larg, servind multe segmente de piata, putand opera chiar in industrii legate intre ele.

O strategie a costurilor minime presupune cresterea eficientei organizationale prin obtinerea unor costuri totale pentru produse si servicii mai scazute decat ale concurenŃilor. O atentie deosebita trebuie acordata minimizarii costurilor aferente fiecarui aspect al activitatii. .

Acest fapt reclamă punerea în functiune a unor metode de productie eficiente, controlul

riguros al cheltuielilor de regie si al celor administrative, obtinerea de economii prin aprovizionarea la preturi reduse, supravegherea stricta a costurilor corespunzatoare altor domenii ( precum promovarea, distributia si deservirea ) .

Obiectivul acestei strategii consta in producerea la costuri scazute, la un anumit nivel de calitate, strategie intens folosita in anii 1970. O companie care aplica o astfel de strategie fie vinde produse la nivelul pietei pentru a obtine un profit mai mare, fie se pozitioneaza sub pretul competitorilor pentru a castiga cota de piata.

In eventualitatea declansarii unui razboi al preturilor, o companie care are costuri de productie scazute va reusi sa mentina o rata de profit chiar daca mai scazuta, in timp ce competitia va intra in pierdere.

Chiar si absenta unui razboi al preturilor, pe masura ce industria se maturizeaza si preturile scad, compania care va produce mai ieftin va ramane profitabila pe o perioada mai lunga de timp.

“Unele din modalitatile prin care companiile obtin avantaje de cost sunt imbunatatirea proceselor si eficientelor, accesul la o sursa de materiale ieftine, externalizare eficienta sau chiar evitarea unor costuri. Daca companiile competitoare nu sunt capabile sa reduca si ele costurile intr-o maniera similara, compania va putea sa-si mentina avantajul competitiv tocmai pe baza acestui leadership al costurilor“ spune Michael Porter.

Managerii care adopta aceasta strategie sunt preocupati de mentinerea costurilor, si implicit a preturilor, la nivele mai scăzute decat ale competitorilor. Pentru ca succesul acestei strategii sa fie asigurat, este nevoie de o cota de piata ridicata, usurinta in a obtine forta de munca sau materia prima si de o linie larga de produse, astfel incat sa fie creat un mare volum de vanzari.

Un producator la un pret scazut trebuie sa identifice si sa exploateze toate sursele de avantaj in cost. Producatorii cu cel mai scazut cost vand un standard, un produs sau isi bazeaza avantajele de cost pe recoltarea costurilor absolute din toate sursele posibile .

In cazul in care o intreprindere reuseste sa realizeze si sa sustina costul general de lider , ea va obtine performante peste media din industria sa si va putea impune preturile la nivelul industriei.

La preturi echivalente sau mai mici in comparatie cu ale concurentei, pozitia de lider cu costuri minime se repercuteaza in profiturile mai mari.

Avantajul competitiv de cost se poate crea si mentine pe doua cai:

a. prin controlul riguros al utilizarii instrumentelor de cost comparativ cu realizarile firmelor concurente, ceea ce presupune identificarea tuturor surselor de reducere a costurilor si luarea masurilor adecvate in acest sens;

b. prin reanalizarea structurii lantului activitati-costuri in vederea determinarii corectiilor de fond necesare realizarii unei reduceri semnificative a costurilor cumulative.

Minimizarea costurilor se traduce în practică prin realizarea unor economii de resurse angajate pentru fabricarea unei unităţi de produs, lucru favorizat de cunoaşterea şi utilizarea unor concepte precum efectul de experienţă şi a implicaţiilor strategice pe care le determină.

Utilizarea cu succes a strategiei prin costuri impune organizarea activitatilor si concentrarea informatiilor financiar contabile pe centre de costuri.