Strategia Firmei

1. Prin strategie intelegem, in vremurile noastre, ansamblul obiectivelor majore ale organizatiei pe termen lung, principalele modalitati de realizare, impreuna cu resursele alocate, in vederea obtinerii avantajului competitiv.

2.Principalele caracteristici ale strategiei sunt:

-are in vedere realizarea unor scopuri bine precizate sub forma unor misiuni si obiective;

-vizeaza perioade de timp de cel putin 3-5 ani;

-reflecta interesele cel putin unei parti a actionarilor;

-are un caracter formalizat imbracand forma unui plan.

3.Clasificarea sa este dificil de realizat deoarece exista o arie vasta de optiuni strategice ce pot fi abordate de catre firme. Un caracter important de clasificare este in functie de caracterul optiunii strategice:

-Strategii ofensive

-Strategii defensive

4. Printre cele mai importante strategii este strategia de lider prin cost. Alegand aceasta strategie, firma isi propune sa devina producatorul cu costul cel mai mic din acea industrie. Logica strategica a liderului prin cost cere ca doar o singura firma sa detina pozitia de lider si sa nu existe mai multe firme vizand aceasta pozitie.

5. Strategia de focalizare se bazeaza pe alegerea unui scop competitiv ingust dintr-o industrie(o nisa). Strategia de focalizare se bazeaza pe diferentele dintre segmentul tinta ales de firma si celelalte segmente din industrie.

6. Schimbarea tehnologica este una dintre principalele elemente ce incurajeaza competitia. Dintre toate posibilitatile ce pot schimba regulile competitiei,schimbarea tehnologiei este printre cele mai importante. Strategia tehnologica a firmei trebuie sa se orienteze spre trei directii mari:

-tehnologiile care se dezvolta;

-solutionarea dilemei dezvoltarii tehnologiei ca “prin mutant” sau urmarirea liderului tehnologic;

-problema licentelor tehnologice.

7.Fundamentarea strategiei se face prin: identificarea si luarea in considerarea a prognozelor stiintifice, tehnice, etc; realizarea unor studii complexe de diagnosticare; efectuarea de studii de marketing aprofundate.

8.Principalele etape in elaborarea strategiei sunt: formularea misiunii firmei; precizarea obiectivelor fundamentale; modalitati de realizare a obictivelor; resurese; termene.

9.Mediul in care manifestarea spritului anteprenorial conduce cu cea mai mare probabilitate la afaceri de succes se caracterizeaza prin incertitudine, instabilitate, modificari rapide ale pietei si tehnologiei, motiv pentru care firma trebuie sa faca o evaluare atenta a impactului pe care mediul ambiant il poate avea asupra eventualei afaceri.

10. printre metodele de analiza strategica se numara: Metoda “Boston Consulting Group” (B.C.G.) si Metoda “Arthur D’Little”(A.D.L.)

STRATEGIA FIRMEI

1. Definirea strategiei

Initial, in antichitate, termenul de "strategos" se referea la rolul generalului care comanda o armata. Ulterior, acesta a dobandit sensul de "arta a generalului", referindu-se la abilitatile psihologice si comportamentale care dadeau posibilitatea generalului sa-si indeplineasca rolul sau. In timpurile moderne insa, impunerea strategiei ca o componenta esentiala a managementului atat in planul teoriei cat si al practicii este evidentiata de amploarea necesitatii si implicatiilor strategiei asupra functionalitatii si rezultatelor organizatiilor, constientizata de manageri, intreprinzatori, specialisti la nivel de firma, politicieni, economisti, administratori si juristi.

Prin strategie intelegem, in vremurile noastre, ansamblul obiectivelor majore ale organizatiei pe termen lung, principalele modalitati de realizare, impreuna cu resursele alocate, in vederea obtinerii avantajului competitiv.

De aici, se pot extrage trasaturile definitorii ale stategiilor de firma:

• intotdeauna strategia are in vedere in mod explicit si implicit, realizarea unor scopuri bine precizate, specificate sub forma unor misiuni si obiective;

• strategia vizeaza perioade viitoare din viata firmei, cel mai adesea 3-5 ani;

• sfera de cuprindere a strategiei este organizatia in ansamblul sau, cel mai adesea, sau parti importante ale acestora;

• continutul strategiei se rezuma la elemente esentiale, concentrandu-se asupra evolutiilor majore ale firmei, indiferent ca acestea reprezinta sau nu schimbari fata de perioada anterioara;

• strategia se bazeaza pe abordarea corelativa a organizatiei si mediului in care isi desfasoara activitatea;

• indiferent daca managerii ce o elaboreaza sunt constienti sau nu, strategia reflecta, intr-o anumita masura, interesele cel putin ale unei parti ale actionarilor/asociatilor;

• prin strategie, se are in vedere prefigurarea unui comportament competitiv pentru organizatie pe termen lung;

• obtinerea unei sinergii cat mai mari constituie intotdeauna scopul demersului de elaborare a strategiei ;

• la baza abordarii strategiei se afla principiul echifinalitatii;

• strategia este un rezultat al negocierii explicite sau implicite a actionarilor/asociatilor;

• strategia are un caracter formalizat, imbracand forma unui plan;

• obtinerea avantajului competitiv, referitor esentialmente la costul sau calitatea produsului/serviciului, constituie scopul principal al elaborarii strategiei si criteriul cel mai important de evaluare a calitatii sale.

Conceptul modern de planificare strategica a realizarii sistemelor informatice a suferit schimbari majore prin imbunatatirea tehnologiei de analiza; planificarea strategica are in prezent o multitudine de abordari, cea mai avansata fiind planificarea pozitionarii strategice prin renuntarea la externalizarea problemelor si dezvoltarea de noi strategii in acest domeniu. In conceptul original de planificare strategica, punctele tari si slabe deja consacrate ale organizatiei erau considerate a ramane valide si in viitor, fara a pierde din vedere faptul ca punctele tari se pot transforma in viitor in puncte slabe. Planificarea strategica este preocupata de pozitia competitionala ca functie de strategie, capabilitate si investitii strategice si de pozitia portofoliului. Un rol important revine in acest sens strategiilor de informatizare.

Un punct de vedere interesant in definirea strategiei este cel al lui H. Mintzberg1 care face apel la interactiunea dintre cei 5 P :

“P de la plan, in sensul ca strategia este un tip de actiune care se vrea concretizata;

P de la pattern (model), in sensul ca strategia este un tip de actiune formalizata si structurata;

P de la play (manopera), in sensul ca strategia este o actiune destinata realizarii unui obiectiv precis;

P de la position (pozitie), in sensul ca strategia consta in a cerceta gasirea unei pozitii favorabile in mediu pentru a face fata concurentei;

P de la perspectiva, in sensul ca strategia este o perceptie a pozitiei intreprinderii in viitor.”