Strategia Întreprinderii

1. IntroducereaIn procesul de transformare si adaptare a mecanismelor si structurilor economice la cerintele economiei de piata, societatilor comerciale sunt obligate sa îsi propuna noi obiective (dezvoltarea pietelor, diversificarea activitatilor, maximizarea profitului, îmbunatatirea comportamentului firmei n afaceri si cresterea sigurantei întreprinzatorului, asigurarea pozitiei de lider pe piata produsului, etc.) si sa îsi însuseasca noi metode de organizare si conducere, în masura sa le asigure nu numai continuitatea activitatii productive, ci, mai ales, revigorarea acesteia în conditiile amplificarii complexitatii si dinamismului mediului economic.

In acest context apare necesitatea stabilirii unor strategii de firma. Planurile si programele de afaceri ale întreprinderii comerciale capata astfel un nou continut, fiind expresia colaborarii ansamblului de eforturi materiale, umane si financiare pentru obtinerea unor rezultate asteptate, prin satisfacerea cererii pe una sau mai multe piete specifice. Construirea de noi strategii si controlul competent al realizarii acestora, prin intermediul instrumentelor de planificare strategica, poate determina micsorarea riscului ridicat de integrarea firmei în sistemul concurential, aflat în dezvoltare inevitabila si cresterea rentabilitatii.a2. Conceptul de strategieaIn literatura de specialitate exista numeroase definitii ale notiunii de strategie. Într-o acceptiune foarte generala, orice regula care presupune anumite actiuni pentru etapele unui proces decizional constituie o strategie. Din punct de vedere formal, strategia este o functie de informatia existenta la un moment dat, functie care ia valori pe multimea de alternative accesibile momentului respectiv. O asemenea regula trebuie sa cuprinda întregul proces de adoptare a deciziilor si toate cazurile posibile întâlnite cu aceasta ocazie. Într-o maniera mult mai formalizata, strategia este definita în teoria jocurilor. Firma poate fi privita ca un partener într-un joc economic complex, urmarind sa-si formuleze si sa transpuna în practica acea strategie care-i optimizeaza functia de câstig. Mai precis, strategia firmei este multimea deciziilor si actiunilor relative la alegerea mijloacelor si la alocarea resurselor n vederea atingerii unui obiectiv. In acest mod ea va evolua pe o traiectorie proprie în spatiul economic national si chiar international.

Strategia firmei se defineste printr-o serie de elemente ca: scop, alegerea listei de activitati, mijloacele de actiune, tactica, prioritatile, complementaritatea între resurse, pregatirea imprevizibilului. Aceste elemente dau indicatii asupra marimii resurselor alocate si a eforturilor depuse n raport cu ceilalti parteneri ai jocului economic.

Scopul fixeaza linia directoare pe care firma o va urma. El reprezinta un ghid de alegere a ceea ce este de facut. Evident, criteriile de alegere sunt esentiale pentru ca scopul sa nu fie nici prea vag, nici prea rigid.

Pentru a-si îndeplini scopul, întreprinderea va face apel la unele resurse si mijloace. Fiind de naturi foarte diferite, când se face alegerea lor trebuie luate decizii. De exemplu, ce tip de personal va fi utilizat: personal înalt calificat sau foarte specializat?; ce tehnologii vor fi practicate: puternic mecanizate sau facând apel la mai multa manopera?; la ce mod de finantare se va recurge: împrumut, autofinantare sau cresterea capitalului propriu?; ce retea de distributie se va utiliza?; pe ce mijloace politice se va sprijini firma?. Aceasta ultima întrebare este tot atât de importanta ca si celelalte. Succesul strategiei va depinde n mare masura de luarea în calcul a cadrului politic al situatiei.