Strategia Kaizen

1.1.Ce înseamnă kaizen?

Conceptul Kaizen, cel mai important concept al managementului japonez, a fost făcut cunoscut de Masaaki Imai, președintele Corporației Cambridge din Tokio și al Institutului European Kaizen, autorul lucrării "Kaizen, the key to Japan"s Competitive Success". În opinia lui Massaki, Kaizen reprezintă un concept "umbrela', care reunește cea mai mare parte a conceptelor și practicilor tipic japoneze, cum ar fi: Company Wide Quality Control(CWQC), Kanban, cercurile calității, sistemul de sugestii, îmbunătățirea productivității etc.

Îmbunătățirea continuă a calității este tipul de strategie curentă, care poate fi abordată în doua variante:

- în viziunea clasică – strategia inovarii tehnologice, care presupune modificări tehnologice majore, iar ca rezultat al acestora îmbunătățirea produselor se realizează în salturi mari, cu eforturi investiționale substanțiale în vederea obținerii unor efecte economice rapide;

- în viziunea modernă – strategia Kaizen (conceptul „umbrela”, cel mai important concept al managementului japonez, care reunește cea mai mare parte a conceptelor (tehnici/metode/instrumente) și practicilor japoneze. Aceasta este considerată o strategie integratoare (a strategiilor de marketing, proiectare-dezvoltare și de productie) și trasfuncțională a întreprinderii care urmărește îmbunătățirea treptată și continuă a calității atât a produselor și serviciilor, cât și a productivității și competitivității, cu participarea întregului personal. Această strategie a adoptat principiul îmbunătățirii treptate, prin „pași mici”, ce se pot realiza cu eforturi investiționale mici și continue, prin know-how convențional, fără modificări tehnologice majore.

Tabel 1. Compararea strategiei Kaizen cu strategia inovării

Nr Crt Caracteristici Strategia Kaizen Strategia inovarii

1 Orientarea Spre proces Spre rezultate

2 Abordarea Continua cu “pași mici” Salturi mari

3 Baza de realizare Know-how convențional Inovare tehnologică, modificări majore

4 Eforturi investiționale Mici, constante Substanțiale

5 Cresterea economică lente rapide

Strategia inovării este orientată, în principal, spre rezultate, în timp ce în cazul strategiei Kaizen predomină orientarea spre proces.

Inovarea presupune investiții, uneori apreciabile, pentru a obține rezultatul dorit, în timp ce prin strategia Kaizen se poate ajunge la același rezultat cu eforturi relativ mici, făcute în mod constant. Strategia Kaizen este orientată spre lucrător, acesta fiind considerat principalul factor de succes al întreprinderii. Strategia inovarii este, în schimb, orientată spre tehnologie si aspectele financiare pe care le implică inovarea. Punctul central al strategiei Kaizen îl constituie varianta japoneză a managementului total al calităţii (Company Wide Quality Control), iar principiile sale de bază sunt:

- orientarea spre client (,,market in”);

- internalizarea relaţiei client- furnizor;

- calitatea pe primul plan;

- argumentare cu date;

- ținerea sub control a variabilităţii şi prevenirea repetării.

Aspectul cel mai semnificativ îl constituie faptul că prima şi principala preocupare înaintea calităţii produselor, o reprezintă ,,calitatea” personalului. Acesta trebuie sa fie ajutat să dobândească ,,conştiinţa” Kaizen, adică să înţeleagă necesitatea îmbunătăţirii continue, astfel încât aceasta să devină o stare de spirit a fiecăruia. Termenul vine din “kai” care înseamnă în japoneză schimbare și “zen”, filosofia echilibrului, a binelui. Adică un sistem de îmbunătățire continuă. Filosofia kaizen a pornit din lumea automobilelor și se aplică, în general, în industria producatoare de mare serie, Toyota fiind un exemplu celebru; ideea de bază fiind eliminarea pierderilor, reducerea costurilor și creșterea producției cu 50-100%. Totuși principiile kaizen pot fi aplicate cu succes în orice tip de companie care își dorește acest lucru. Este un stil de management, dar și o filosofie de viață.

Mediul economic din țara noastră, ca de altfel din întreaga lume, este în prezent foarte agresiv sub aspectul concurenței și total imprevizibil. De aceea managerii nu au condițiile necesare pentru implementarea unor strategii de succes sau pentru adoptarea unor metode și tehnici prin care să-și sporească eficacitatea. Cu toate acestea, există preocupari pentru elaborarea unor strategii viabile care să poată asigura, chiar într-un mediu atât de tulburent cum este cel din economia românească, supraviețuirea organizațiilor. De altfel, într-un mediu economico-financiar tulburent, cu evoluții imprevizibile, există nu doar riscuri mari, ci și oportunități de dezvoltare greu de imaginat intr-o economie stabilă. În acest context considerăm ca momentul actual este optim pentru inițierea de către managerii organizațiilor românești a unor acțiuni energice pentru implementarea unor metode și tehnici de management, a căror aplicare poate asigura organizațiilor un spor considerabil de eficiență economică, indiferent de existența unor factori perturbatori veniți din afara acestora.

Un set de metode care aplicate ar face posibile, chiar și în contextu al crizei actuale, nu doar evitarea falimentului, dar și obținerea unui profit prin sporire a competitivității și eficienței financiare. Ne referim la metode și tehnici de management, cum sunt: Lean, Six Sigma, TQM, Ingineria valorii, Kaizen.

Kaizen este un concept inițiat de managerii japonezi, care semnifică o schimbare continuă, zi de zi, în sensul de îmbunătățire a activității organizațiilor. Spre deosebire de concepția occidentală care presupune schimbare totală, la intervale mari de timp, cu folosirea unui volum mare de resurse, prin Kaizen se urmărește așadar o îmbunătățire graduală, lentă, dar continuă cu ameliorări de la o zi la alta. Japonezii au demonstrat că deși îmbunătățirile obținute prin aplicarea Kaizen sunt mici la un moment dat, evaluate pe perioade de timp lungi, echivalente cu cele în care au loc schimbările radicale din organizațiile occidentale, rezultatele sunt cel puțin egale. În plus, îmbunătățirea obținută prin aplicarea Kaizen se realizează cu un minim de cheltuieli și se asigură prin participarea întregului personal al organizației.