Stresul într-o Organizație Ierarhizată de Tip Militar

Schimbările la nivelul societăţii determină, inevitabil, schimbări la nivelul tuturor structurilor. Preocupările trebuie să conducă nu numai la îmbunătăţirea cadrului legislativ, dar şi la asigurarea desfăşurării unor activităţi în condiţii de competenţă, competitivitate şi performanţă profesională. Iată motivul pentru care o preocupare de mare actualitate o constituie managementul stresului ocupaţional.

Stresul este o problemă importantă în majoritatea ţărilor. Pe lângă faptul că este responsabil pentru numeroase boli, acesta provoacă şi multă suferinţă. Stresul apare ca reacţie de adaptare a organismului la acei factori din exterior pe care îi percepe ca fiind agresivi şi care adesea induc o stare de alarmă resimţită atât la nivel psihic (încordare, teamă, nervozitate), cât şi fizic (creşterea adrenalinei, intensificarea bătăilor inimii, transpiraţie). El nu este propriu-zis o boală, dar poate duce în timp la îmbolnăvire.

România are cea mai ridicată valoare europeană în ceea ce priveşte numărul persoanelor afectate de stres ( 52%, faţă de media europeană de doar 33%) urmată de hipertensiune, problemele cu vederea, colesterolul, probleme cu somnul, greutatea, obezitatea, depresia, pe ultimul loc fiind cele legate de mobilitate

Denumit şi maladia invizibilă, stresul este în general, consecinţa adecvării ritmului vieţii profesionale la cel al vieţii private. Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte noţiunea de stres ca pe un „factor (sau ansamblul de factori) de mediu care provoacă organismului o reacţie anormală”.

În psihologia militară, stresul este un concept cheie şi conform specialiştilor în domeniu, pentru studierea stresului la om, nu există un context mai bun al cercetărilor decât mediul militar.

Activitatea într-un serviciu militar implică un program încărcat, ce conduce de cele mai multe ori la suprasolicitare fizică şi psihică. Rezistenţa la stres, „sângele rece” în condiţii de risc şi capacitatea de decizie în situaţii de timp limită sunt doar câteva dintre trăsăturile definitorii şi necesare pentru profilul psihologic al angajatului din cadrele militare.

Problematica stresului, odată cu intrarea în noul secol, nu şi-a pierdut din actualitate. Într-o lume în permanentă mişcare, schimbare, activă, dinamică, competitivă, suprasaturată informaţional şi tehnologic oamenii par să îşi găsească din ce în ce mai greu mecanismele adaptabile adecvate. Mediul militar este unul extrem de stresant, datorită trăsăturilor specifice acestei organizaţii: instituţie birocratică cu o structură ierarhică bazată pe relaţii de putere, predominanţa relaţiilor formale asupra celor personale, normalizarea strictă a tuturor activităţilor sunt doar câteva dintre acestea.

Organizaţiile militare constituie structuri sociale aparte. Nevoia adaptării la noile solicitări şi mai ales cea a rezolvări eficiente a problemelor din ce în ce mai numeroase, specifice oricăror organizaţii care se doresc viabile, se lovesc şi sunt subminate sistematic de preluarea şi perpetuarea unui cadru regulamentar/legislativ de multe ori rigid. Adaptarea specifică la acest cadru presupune renunţarea conştientă şi deliberată la o parte din propria individualitate, la o anumită libertate decizională şi la libera iniţiativă, iar pentru persoanele ce nu îşi asumă aceste particularităţi stresul ocupaţional nu va întârzia să apară.

Obiectivul combaterii stresului în mediul militar este creşterea eficienţei unităţii şi militarilor prin realizarea unui grad de toleranţă mai ridicat la stres şi prin dezvoltarea de comportamente pozitive.

Având în vedere că activităţile militare pot fi o sursă de stres care influenţează negativ moralul trupelor şi diminuează capacitatea de luptă a militarilor, iar „în război stresul psihic devine o componentă a strategiei de concepere, organizare şi ducere a luptei” , ne-am propus în studiul de faţă să identificăm o parte a factorilor generatori de stres cu care militarii se confruntă atât pe timp de pace, cât şi pe timp de război, să descifrăm modul de acţiune a acestor factori, să identificăm sursele stresului ocupaţional, luând ca punct de reper o unitate militară din România şi să găsim câteva soluţii de combatere a acestora şi de diminuare a influenţei stresului asupra activităţii profesionale prin pregătirea comandanţilor şi militarilor pentru gestionarea corespunzătoare a acestuia.

1. CONCEPTUL DE STRES ÎN MEDIUL MILITAR

Literatura de specialitate în domeniul militar este redusă în privinţa datelor referitoare la stresul ocupaţional, atât datorită confidenţialităţii pentru societatea civilă a multor aspecte interne, cât şi prin cultivarea imaginii de militar apt şi dispus a suporta firesc toate privaţiunile serviciului.

Activităţile desfăşurate de militari în condiţii de pace, de criză şi, cu atât mai mult, în timp de război reprezintă surse de trăiri emoţionale pozitive şi negative complexe, uneori contradictorii sau ambivalente, care, adesea pot genera şi menţine stresul psihic.

Lupta modernă, caracterizată de letalitate crescută, manevrele rapide, aplicarea unor tactici şi proceduri de luptă sofisticate, ameninţarea constantă a folosirii armelor neconvenţionale, precum şi operaţiile pe timp de noapte şi zi, în toate condiţiile meteoclimaterice, vor solicita militarii până la limita capacităţii lor de rezistenţă. Aceşti factori pot deveni agenţii primari ai eşecului misiunii. Prin urmare, stresul, ca şi epuizarea devin contributori majori la degradarea performanţei trupelor şi la creşterea numărului „victimelor” care solicită asistenţă medicală şi psihologică.

În concepţia unor specialişti, situaţiile care pot genera stresul psihic atât la nivel de individ, cât şi la nivelul colectivului de militari, în special, ar putea fi:

- necunoaşterea situaţiei şi a duratei acesteia;