Stresul la Locul de Munca

INTRODUCERE

De origine engleză, cuvântul "stress" circumscrie o serie de substantive înrudite ca înţeles, dar cu nuanţe uşor diferite: presiune, apăsare, efort, solicitare, tensiune, constrângere. încordare nervoasă.

Cel care lansează în limbajul medical, încă din 1936, conceptul de stress este savantul canadian Hans Selye IV. Potrivit acestei conceptii, stresul este reacţia nespecifică a organismului la orice solicitare.

Descris de H. Selve ca efort făcut de organism pentru a răspunde solicitărilor mediului, numit de el Sindrom General de Adaptare - S.G.A. -ulterior, numit de alţii "sindromul Selye", conceptul s-a dovedit util prin rapiditatea cu care s-a impus în limbajul cotidian la nivel internaţional.

In ţara noastră, termenul este preluat iniţial în ortografia engleză , apoi într-o variantă ortografică adaptată, cu un singur s - stres - cu atât mai mult, cu cât a generat derivate adjectivale (siresani), substantivale (stresor) şi verbale (a stresa).

Proiectul îşi propune să prezinte concis una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă organizaţiile în prezent, şi anume stresul organizaţional , el reprezentand o problemă cu care se confruntă zilnic majoritatea angajaţilor.Gestionarea incorectă a stresului organizaţional are un impact dramatic asupra eficienţei şi motivaţiei personalului şi, implicit, asupra performanţelor organizaţiei.

I. STRESUL ORGANIZATIONAL - CONCEPTE

I.1 Definitia Stresului

Una dintre problemele care apar foarte des la locul de muncã este stresul. Ca sã-l putem preveni si gestiona, trebuie sã-l întelegem.

Comisia Europeana a sesizat ca stresul la locul de munca este unul dintre riscurile cele mai ridicate asupra sanatatii si securitatii la locul de munca si si-a stabilit ca

prioritate analizarea actiunilor necesare a se efectua la nivelul Comunitatii Europene pentru prevenirea stresului la locul de munca. Comisia a cerut Comitetului Tripartit Consultativ pentru Securitate, Igiena si Protectia Sanatatii la Locul de 7.

Comisia Europeana defineste stresul la locul de munca astfel: „reactia emotionala si psiho-fiziologica la aspectele aversive si daunatoare ale muncii, mediului de lucru si organizarii muncii. Este o stare caracterizata printr-un nivel

ridicat de excitare si suferinta si adesea prin sentimentul neputintei de a gestiona situatia”.

Conform conventiei 72 a Organizatiei Mondiale a Sãnãtatii, stresul este definit ca “o stare perceputã ca negativa de un grup de angajati, acompaniatã de disconfort sau disfunctionalitati la nivel fizic, psihic si/sau social si care este

consecinta faptului cã angajatii nu sunt in masura sã raspunda exigentelor si asteptãrilor care le sunt impuse de situatia lor la locul de muncã”.

I.2.1 Factori de stres la nivel operational

Conditiile improprii de munca-au fost si vor fi considerate intotdeauna genratoare de conflicte intrapersonale pentru resursele umane si ulterior de cconflicte interpersonale si de grup. Conform Teoriei ierarhiei nevoilor a lui Abraham Maslow, nevoile au o structura piramidala, cele mai frecvente, in sensul resimtirii si al manifestarii sunt nevoile fiziologice. Maslow enumera in categoria nevoilor fiziologice nevoile de hrana si de imbracaminte.Ulterior, setul de cinci nevoi resimtite de fiinta umana va fi dezvoltat (asa cum vom vedea in capitolul final al lucrarii dedicat problematicii motivatiei in munca ca si factor generator de conflicte) intr-unul de trei nevoi-conform unui alt autor american, Alderfer. Spre deosebire de Maslow, Alderfer specifica conditiile de munca ca fiind unul dintre cele mai importante aspecte de satisfacere a nevoilor existentiale. In mod inoportun anumite organizatii considera buna motivatie materiala ca fiind necesara si suficienta pentru satisfacerea necesitatilor fiziologice ale resurselor umane.

Fenomenul nu este real , conditiile de munca improprii genereaza stres, demotivatie si chiar stari conflictuale ,chiar daca recompensele pecuinare sunt mari.