Structura Organizatorică a Firmei

Structura organizatorică a firmei

Capitolul I Structura organizatorică – expresie a organizării firmei

”Organizaţia îmbracă un caracter organic ţi unic în sine,

propriu fiecărei întreprideri sau instituţii, iar pentru a fi eficace

şi sănătoasă structura acesteia trebuie să fie urmarea unei strategii.”

P.Drűcker

Organizarea şi funcţionarea firmei este orientată spre realizarea obiectivelor sale, în sensul că fiecare componentă organizatorică sau acţiune trebuie să corespundă unor cerinţe clar definite, rezultate din obiectivele acesteia.

La conturarea cadrului organizaţional al firmei trebuie ţinut seama de o serie de factori, precum:

- dinamismul cadrului organizaţional, caracteristică esenţială a întreprinderii moderne;

- strategia dezvoltării firmei;

- dimensiunea (talia) firmei;

- tipul şi complexitatea producţiei;

- dispersia teritorială;

- calitatea resurselor umane ale firmei;

- mediul ambiant al firmei;

- cadrul legislativ – normativ etc.

Elementele care formează cadrul organizaţional sunt decisive pentru existenţa, funcţionarea şi dezvoltarea firmei.

1.1. Definirea noţiunii şi importanţa structurii organizatorice

Deşi noţiunea de structură organizatorică a fost abordată în numeroase lucrări, asupra sa nu ajuns la o definire riguros ştiinţifică, în măsură să întrunească consensul specialităţilor. Cea mai mare parte din abordările consacrate o definesc de o manieră destul de generală, ceea ce lasă, mai ales când se trece la analiza concretă în organizaţii, o uşă larg deschisă impreciziunilor şi confuziilor. Definiţia propusă este următoare : structura organizatorică a firmei reprezintă ansamblul persoanelor şi subdiviziunilor organizatorice în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor previzionate.

În cadrul structurii organizatorice a organizaţiei deosebim două componente principale : structura managerială şi structura de producţie.

La rândul său, structura managerială poate fi definită ca ansamblul managerilor de nivel superior şi al subdiviziunilor organizatorice prin ale căror decizii şi acţiuni se asigură se asigură condiţiile manageriale, economice, tehince şi de resurse umane necesare desfăşurării activităţii compartimentelor de producţie. Structura managerială este deci alcătuită, în principal, din organismele de management participativ, managerul general şi adjuncţii săi, compartimentele funcţionale şi de concepţie constructivă şi tehnologică

Cea de-a doua componentă, structura de producţie, este alcătuită din totalitatea sub diviziunilor organizatorice ale firmei, în cadrul cărora se desfăşoară activităţile operaţionale în principal de producţie.

Specifică firmelor moderne este creşterea dimensiunii şi rolului structurii manageriale concomitent cu amplificarea integrării structurii de producţiei în structura organizatorică de ansamblu, prin elemente organizatorice, informaţionale, economice ş.a.

Structura organizatorică a organizaţiei este o expresie atât a resurselor

umane, materiale, financiare şi informaţionale încorporate, cât şi a caracteristicilor mediului în care acestea îşi desfăşoară activităţile. Analitic, elementele endogene şi exogene firmei, care-şi pun amprenta asupra caracteristicilor organizării structurale, pot fi individualizate sub forma variabilelor organizaţionale.

Variabila organizaţională reprezintă un factor intern sau extern firmei, care-i condiţionează într-o anumită măsură caracteristicile organizării, astfel încât modificărea unora dintre parametrii săi necesită schimbări în structura organizatorică a unităţii respective. Între principalele variabile organizaţionale privind societatea comercială sau regia se numără: statutul juridic al firmei; proprietarii; natura proprietăţii organizaţiei, dimensiunea organizaţiei, complexitatea producţiei; cultura organizaţiei; situaţia financiară a fimei; caracteristicile procesului tehnologic; nivelul dotării tehnice; caracteristicile procesului de producţie; dispersarea teritorială a sudiviziunilor firmei; gradul de informatizare a înregistrării, transmiterii şi prelucrării informaţiilor; potenţialul uman, concepţia managerilor asupra organizării, etc.

Organizarea formală a unei firme este bazată pe acte normative şi dispoziţii manageriale interne şi cuprinde :