Structura Organizatorică a Firmei și Implicațiile Sale în Activitatea de Management

CONCEPTUL DE STRUCTURĂ ORGANIZATORICĂ

Desfăşurarea activităţii unei unităţi economice sub multiplele ei aspecte (tehnice, economice, sociale etc.) care, de fapt, coincide cu exercitarea funcţiunilor sale, presupune conceperea şi realizarea unei structuri organizaţionale care să favorizeze atingerea obiectivelor pe care şi le-a fixat şi, implicit, a scopurilor urmărite de componenţii săi. Este vorba de constituirea unor elemente structurale ale unităţii economice cu caracter

de execuţie (de producţie şi de servire) şi funcţionale care să contribuie, după caz, la obţinerea producţiei, servirea acesteia şi la exercitarea funcţiilor managementului.

Din manifestarea funcţiei de organizare în toată complexitatea activităţilor circumscrise, rezultă întregul sistem de organizare al unităţii economice, care are rolul de a asigura desfăşurarea în condiţii normale a activităţilor specifice funcţiunilor acesteia şi ale funcţiilor managementului.

Importanţa deosebită a organizării în desfăşurarea activităţilor din

unităţile economice a generat, după cum era şi firesc, păreri diverse în legătură cu conceptul de organizare structurală, tipuri de structuri, elemente componente ale unei structuri organizatorice etc.

În vederea realizării obiectivelor, orice firmă trebuie să elaboreze o structură organizatorică proprie. Aceasta presupune abordarea unui proces de divizare a muncii, de precizare a responsabilităţii şi autorităţii prin care să asigure o comunicare, în şi între grupuiri, cât mai eficientă.

Structura organizatorică a unei firme reprezintă totalitatea posturilor şi compartimentelor de muncă, modul de constituire, grupare şi coordonare, precum şi legăturile ce se stabilesc între posturi, compartimente de muncă şi persoane.

În ansamblul ei structura organizatorică prezintă două mari părţi: structura de conducere sau funcţională şi structura de producţie sau operaţională.

Structura de conducere sau funcţională reuneşte ansamblul persoanelor, compartimentelor şi relaţiilor organizaţionale astfel constituite şi plasate încât să asigure condiţiile tehnice, economice şi de personal necesare desfăşurării procesului de management şi proceselor de execuţie.

Structura de producţie sau operaţională este alcătuită din ansamblul compartimentelor şi relaţiilor organizaţionale constituite în vederea realizării directe a obiectului de activitate al firmei.

Între cele două tipuri de organizare există o legătură de dependenţă şi se influenţează reciproc. Rolul hotărâtor îl are structura organizatorică operaţională care jalonează în linii generale sistemul de management şi modul de alcătuire a structurii manageriale. La rândul său structura managerială are un rol activ în simplificarea şi adaptarea structurii

operaţionale.

Punctul de pornire în crearea structurii organizatorice îl constituie funcţiunile unităţii economice. Realizarea activităţilor pe care le presupune fiecare funcţiune solicită formarea unor compartimente specializate în domeniile respective. Delimitarea funcţiunilor are loc ca rod al organizării procesuale. Având în vedere procesele de muncă fizică şi intelectuală, care în prealabil, sunt supuse studiului pentru a fi cunoscute: specificul lor, volumul de muncă necesar pentru a le realiza, calificarea profesională etc. În continuare are loc gruparea compartimentelor de muncă, ţinând seama de asemănarea sau de caracterul complementar dintre ele şi specificul metodelor şi tehnicilor reclamate de desfăşurarea lor. Pe această bază se pot constitui elemente structurale ale compartimentelor: posturi şi funcţii. Un asemenea mod de abordare a proceselor de muncă fizică şi intelectuală cu prilejul constituirii structurii organizatorice constituie o premisă a atingerii obiectivelor urmărite în fiecare caz, cu eficienţa dorită.

II. ELEMENTELE STRUCTURII ORGANIZATORICE

Modul de concepere a structurii organizatorice depinde de o multitudine de factori şi va fi diferită de la o firmă la alta, chiar şi în cadrul aceleiaşi ramuri de activitate. Dar, cu toate deosebirile existente, unele elemente constitutive ale structurii organizatorice sunt comune, indiferent de particularităţile firmelor:

-posturile (locurile) de muncă;

-funcţiile;

-sferele de autoritate;

-compartimentele de muncă;

-filierele ierarhice;

-nivelurile ierarhice;

-relaţiile dintre compartimentele de muncă.

a) Postul de muncă

Este cea mai simplă subdiviziune organizatorică şi cuprinde totalitatea obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor care revin în mod permanant spre executarea unui angajat.

Obiectivul postului constituie caracteristicile sintetice ale utilităţilor postului, raţiunile creării sale şi criteriile de evaluare a muncii personalului căruia îi este atribuit.