Structura Organizatorică a Intreprinderii

INTRODUCERE

Structura organizatorică desemnează un ansamblu de subdiviziuni organizatorice constituite prin gruparea unor activităţi, corelate in vederea funcţionării normale a intreprinderii precum şi relaţiile care se manifestă intre acestea.

Actualitatea temei. In condiţiile actuale este necesar de a pune un accent puternic asupra structurii organizatorice a intreprinderii, deoarece acest element al managementului contribuie, in mod direct, la succesul organizaţiei. Structura organizatorică stimulează creşterea eficienţei economice şi participă la o coordonare reuşită in cadrul organizaţiei. Iniţierea afacerii presupune şi proiectarea unei structuri organizatorice, care ar corespunde specificului de activitate. Structura organizatorică este veriga spre desfăşurarea avantajoasă a activităţii firmei.

Tema respectivă este actuală din motivul că o structură organizatorică bine definită va ajuta organizaţia să obţină rezultatele scontate.

Scopul lucrării este de a prezenta importanţa şi metodele de eficientizare a structurii organizatorice in cadrul intreprinderii S.R.L. „Forward International”.

O structură organizaţională optimă trebuie să indeplinească următoarele condiţii:

a) să reflecte obiectivele şi planul de acţiune;

b) să oglindească autoritatea in măsură să administreze intreprinderea;

c) să evidenţieze cadrul de desfăşurare al activităţilor;

d) să fie alcătuită din persoane foarte bine pregătite.

Structura proiectului constă din: introducere, patru capitole, concluzii, bibliografie şi anexe referitoare la structura organizatorică şi la informaţia utilizată din rapoartele financiare pe anii 2004-2006 de la intreprinderea analizată S.R.L. „Forward International”.

CAPITOLUL I „Fundamentele teoretice ale structurii organizatorice in management” prezintă informaţia teoretică despre componentele structurii organizatorice formale (postul, funcţia, compartimentul, nivelul ierarhic, relaţiile organizatorice, ponderea ierarhică) şi informale (grupul informal, liderul, relaţiile informale), tipologia, principiile şi modalităţile de eficientizare ale acesteia. Analizind teoretic structura organizatorică, putem determina gradul de importanţă a temei respective.

CAPITOLUL II „Analiza economico – financiară” reflectă situaţia financiară a intreprinderii S.R.L. „Forward International” expusă in analiza situaţiei patrimoniale, surselor de finanţare, echilibrului financiar, lichidităţii şi solvabilităţii, rentabilităţii etc. In baza datelor rapoartelor financiare am determinat „mediul” financiar al firmei, posibilitatea de a face faţă datoriilor şi capacitatea de a se dezvolta in următorii ani.

CAPITOLULIII „Structura organizatorică a intreprinderii S.R.L. „Forward International”” prezintă schema structurii organizatorice a companiei, precum şi analiza tuturor elementelor acesteia. Pe baza studiului, observind anumite neconcordanţe, am elaborat metode de eficientizare a structurii respective, care au format, in ansamblu, CAPITOLUL IV. In cadrul acestuia, este indicat un mic proiect ce ar fi putut fi implimentat in firma S.R.L. „Forward International” in vederea unei organizări mai eficiente a intreprinderii. Se propune angajarea unui director adjunct şi formarea, in cadrul intreprinderii analizate, a cercului de calitate, toate acestea avind scopul imbunătăţirii desfăşurării activităţii.

Structura organizatorică a suportat, la rindul ei, anumite modificări pe parcursul anilor şi a căpătat, in ultima perioadă de timp, o atenţie mai deosebită comparativ cu anii precedenţi. Acest lucru se deduce din creşterea avantajelor obţinute de intreprindere in ultimii ani. Simplitatea structurii organizatorice precum şi specificul fiecărui element crează un anturaj favorabil pentru realizarea principalelor obiective stabilite.

Astfel, proiectul de specialitate deţine toate informaţiile referitor la structura organizatorică, incluzind avantajele şi dezavantajele unor anumite tipuri de structuri, precum şi posibilitatea obţinerii unei organigrame de maximă eficienţă prin respectarea anumitor principii şi cerinţe etc.

CAPITOLUL I. Fundamentele teoretice ale structurii organizatorice in management

1.1. Structura organizatorică in management

Termenul „management” (din lat. „manum agere” = „a conduce cu mana“) a fost definit de către Mary Follet prin expresia "arta de a infăptui ceva impreună cu alţi oameni". In literatura de specialitate există numeroase definiţii ale managementului. Acestea difera de la o ţară la alta, de la un autor la altul. In lucrarile americane, spre exemplu, cele mai răspandite sunt definiţiile de ordin pragmatic ale managementului, de pe poziţia liderului. Francezii definesc managementul ca "stiinţa tehnicilor de conducere a intreprinderii". O definiţie asemănătoare propune şi germanul Wolfram Neubauer: "toate sarcinile specifice conducerii unei intreprinderi. Este mai mult decat simpla administrare".

După Corneliu Russu, managementul constituie o ştiinţă, adică un ansamblu organizat şi coerent de cunoştinţe – concepte, principii, metode şi tehnici – prin care se explică, in mod sistematic, fenomenele şi procesele ce se produc in conducerea organizaţiilor [1, 52].

Douglas Mc. Gregor afirmă că managementul este modul concret de a conduce al managerilor şi depinde, intr-o mare măsură, de presupunerile intime ale acestora cu privire la natura fundamentală a oamenilor, de filozofia lor de viaţă, recomandind o atenţie deosebită laturii umane a conducerii [1, 20].

Profesorul T. Zorlenţan – „studierea procesului de management in vederea sistematizării şi generalizării unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode şi tehnici care să contribuie la creşterea eficienţei activităţilor desfăşurate pentru realizarea unor obiective” [2, 21].

Frederick W. Taylor definea managementul astfel: „a şti exact ce doresc să facă oamenii şi a-i supraveghea ca ei să realizeze aceasta pe calea cea mai bună şi mai ieftină”.

Henri Fayol, in cartea sa „Administration industrielle et generale”, publicată in 1916, menţiona că „a administra inseamnă a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona şi a controla”.

Peter Druker consideră că managementul este echivalent cu „persoanele de conducere”. El afirma că „principala şi poate singura sarcină a managementului este de a mobiliza energiile unităţii economice pentru indeplinirea sarcinilor cunoscute şi definite”.

Ovidiu Nicolescu menţionează că „managementul intreprinderilor rezidă in studierea procesului şi relaţiilor de management din cadrul lor, in vederea descoperirii legităţilor şi principiilor care le guvernează, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere, de natură să asigure ridicarea eficienţei” [3, 37].

După Konosuca Matsushita, „managementul este arta de a mobiliza şi de a canaliza intreaga inteligenţă a tuturor in serviciul urmărit de intreprindere” [4, 19].

După opinia proprie, managementul este arta de a conduce, bazată pe diverse principii, reguli şi legi, cu ajutorul cărora se pot lua decizii optime, acestea, constituind, la rindul lor, pilonul gestiunii eficiente a organizaţiei.

Intreprinderea trebuie astfel organizată, incit să-şi desfăşoare activitatea in condiţii avantajoase. Organizarea este partea procesului de management care implică stabilirea unei structuri reglementate a rolurilor pe care oamenii unei firme trebuie să le ducă la indeplinire. Structura este reglementată in sensul că toate sarcinile necesare realizării scopurilor sunt repartizate, iar atribuirea se face conform specializării personalului. Structura organizatorică desemnează un ansamblu de subdiviziuni organizatorice constituite prin gruparea unor activităţi, corelate in vederea funcţionării normale a intreprinderii precum şi relaţiile care se manifestă intre acestea. Prin urmare, structura organizatorică este un sistem care include mai multe componente, relaţiile dintre acestea, dar şi persoanele implicate in desfăşurarea activităţii acestora, cu competenţe şi responsabilităţi adecvate poziţiilor pe care le ocupă. Structura organizatorică poate fi considerată ca fiind “scheletul organismului” care este intreprinderea, buna funcţionare a acesteia fiind dependentă de modul in care sunt plasate şi utilizate resursele umane de care dispune intr-o anumită etapă. Structura organizatorică este un instrument de management şi nu un scop in sine.