Structura organizatorică a întreprinderii

I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND STRUCTURA ORGANIZATORICA A INTREPRINDERII

1.1. DEFINIREA ŞI COMPONENTELE STRUCTURII ORGANIZATORICE

Într - o abordare funcţională , biologică, structura organizatorică poate fi considerată structură de rezistenţă a întregii organizaţii, sistemul osos al acestui organism economico-social . Funcţionarea organizaţiei într-un mediu ai cărui parametri sunt frecvent marcaţi de dinamism, incertitudine şi, deseori , de ostilitate depinde hotărîtor de modul în care sunt plasate şi utilizate resurse umane , astfel încît sistemul osos să asigure uşurinţa şi flexibilitatea în mişcările de adaptare la mediu.Marea importanţă acordată de specialiştii domeniului structurii organizatorice, este influienţată prin abundenţa si diversitatea abordărilor şi definiţiilor:

-‘mijlocul de divizare a muncii într-un anumit număr de sarcini şi de coordonare a lor’ ;

-‘ scheme de repartiţie a sarcinilor şi a responsabilităţilor în interiorul organizaţiei ’ ;

-‘căile ierarhice şi de comunicare între diferite niveluri şi cadre adminisrative,informaţii şi date circulînd prin canalele acestor căi’ ;

Aşa cum rezultă din analiza acestor definţii,conceptul de structură include :

1. divizarea muncii în componente şi o ordonare a acestora prin sarcini ;

2. coordonarea sarcinilor ;

3. autoritatea şi responsabilitatea.

Structura organizatorică - se defineşte ca ansamblul persoanelor , al subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea astfel constituite şi reglementate încît să asigure premisele organizatorice necesare obţinerii performanţelor dorite.

Structura organizatorică prezintă două mari părţi :

1.Structura de conducere sau funcţională

2. Structura de producţie sau operaţională

Structura de conducere sau funcţională – reuneşte ansamblul persoanelor , compartimentelor şi relaţiilor dintre ele astfel constituite şi ordonate încît să asigure condiţiile economice , tehnice şi de personal cerute de desfaşurarea integrală a proceselor manageriale şi de execuţie.

Structura de producţie sau operaţională – este alcătuită din ansamblul persoanelor , compartimentelor şi relaţiilor organizatorice prin care se asigură realizarea directă a produselor şi/sau serviciilor care intră în obiectivul de activitate al organizaţiei.

Ambele părti ale structurii sunt constituite din aceleaşi categorii de componente primare . Aceste componente sunt :

1) postul

2) funcţia

3) compartimentul

4) relaţiile organizatorice

5) nivelul ierarhic

6) ponderea ierarhică

1. Postul

Reprezintă cea mai simplă subdiviziune organizatorică a organizaţiei ce poate fi definit ca ansamblul obiectivelor , sarcinilor , competenţelor care , in mod regulat , revin spre exercitarea unui salariat al societăţii comerciale sau regiei.

Obiectivele postului reprezintă definirea calitativă şi cantitativă a scopurilor avute în vedere prin crearea sa . Si pentru realizarea obiectivelor,titularului de post îi sunt conferite anumite sarcini.

Competenţa sau autoritatea formală este o altă componentă a postului care exprimă limitele în cadrul cărora titularii de posturi au dreptul de a acţiona în vederea realizării obiectivelor individuale şi a sarcinilor atribuite .În funcţie de domeniul în care se exercită , autoritatea formală poate fi : ierarhică (acţionează asupra persoanelor)ex:se exercită asupra indivizilor care lucrează în producţie , întreţinere , reparaţia utilajelor ,aprovizionare , salarizare) şi funcţională (exercitată asupra unor activitaţi , care nu contribuie direct la realizarea obiectivului de activitate al organizaţiei , dar care asigură buna funcţionare a întregii firme).În afara autorităţii formale , ocupanţii posturilor trebuie să deţină şi competenţa sau autoritatea profesională , exprimată prin nivelul de pregătire şi experienţa de care dispun şi prin care dobîndesc recunoaşterea meritelor şi a contribuţiilor personale , atît din partea şefilor , cît şi din partea celorlalţi membri ai arganizaţiei. Ultima componentă a postului este responsabilitatea ,adică obligaţia ce revine titularului postului pe linia îndeplinirii obiectivelor individuale şi a efectuării sarcinilor aferente.Corelarea şi corespondenţa dintre sarcini , autoritate şi responsbilitate este exprimată printr-un triunghi echilateral numit’’TRIUNGHIUL DE AUR’’al organizarii(Anexa nr.1).