Structura organizatorică a Primăriei Drăgănești

I. STRUCTURA ORGANIZATORICA IN INSTITUTIILE PUBLICE.

Din perspectiva managementului public, institutiile publice si autoritatile administrative se constituie ca un subsistem al sistemului social global si functioneaza pentru a contribui la satisfacerea intereselor publice generale si specifice.

Sistemul organizatoric al unei institutii si/ sau autoritati publice reuneste ansamblul elementelor cu caracter organizatoric prin intermediul carora acestea isi realizeaza obiectul de activitate si misiunea social-economica.

Organizarea consta intr-un ansamblu de procese de munca prin care se delimiteaza componentele sistemului organizatoric, se precizeaza atributiile acestora, sarcinile, competentele si responsabilitatile functionarilor publici aflati in relatii organizatorice cu celelalte componente din interiorul si exteriorul institutiei respective. De aici deducem doua perspective ale notiunii de organizare in institutiile publice: organizarea procesuala si organizarea structurala.

Organizarea structurala presupune dispunerea elementelor organizarii procesuale (domeniul de activitate, activitatea si sarcina) intr-o structura organizationala adecvata fiecarui tip de institutie sau autoritate publica integrata in sectorul public.

Exista o diferenta clara intre organizare structurala si structura organizatorica, nu este doar un joc de pozitionare a cuvintelor. Prin structura organizatorica se intelege configuratia unei intitutii publice formata din persoane, subdiviziuni organizatorice si relatii, astfel determinate incat sa asigure realizarea obiectivelor propuse.

In orice institutie sau autoritate publica , structura organizatorica cuprinde doua segmente: structura de conducere a institutiei si structura de executie a intitutiei. In cele doua componenete ale structurii organizatorice exista urmatoarele componenete primare: postul, functia publica, functia politica, compartimentul, relatiile organizatorice, relatiile administrative, ponderea ierarhica si nivelul ierarhic.

Postul reprezinta ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor dintr-o anumita perioada ce revin fiecarui functionar public.

Functia publica poate fi abordata din doua perspective : legislativa si manageriala. Din punct de vedere legislativ, functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de institutia publica, in temeiul legii. Legea privind statutul functionarului public prevede anumite conditii pentru individul care doreste sa ocupe o functie publica in autoritatile si institutiile publice. Din pespectiva specialistilor din domeniul managementului public , continutul functiei publice este unul mult mai clar si complet, in sensul ca functia publica reprezinta factorul de generalizare a posturilor din institutia publica.

Compartimentul intr-o institutie publica reuneste un grup de functionari publici cu contract de munca care exercita activitati similare care isi desfasoara activitatea in acelasi spatiu si sunt subordonati unui titular cu functie publica de conducere. Dupa modul in care compartimentele ajuta la realizarea interesului general , ele se clasifica in doua categorii: compartimente optionale si compartimente functionale.

Relatiile organizatorice sunt legaturile care se stabilesc intre componentele structurii organizatorice din cadrul institutiilor publice. In functie de continutul lor, ele se divid in patru categorii: relatii de autoritate (relatii ierarhice, functionale si de stat major), relatii de cooperare (se stabilesc intre compartimentele de pe acelasi nivel ierarhic), relatii de control (intre compartimentele specializate in efectuarea controlului si celelalte compartimente) si relatii de reprezentare (intre managerii publici de ordin superior si diversi stakeholderi).

Relatiile administrative sunt legaturile care se stabilesc intre componentele sistemului social-administrativ care asigura integritatea si coeziunea acestuia in procesul de realizare a obiectivului fundamental al managementului public. Clasificarea relatiilor administrative se face dupa mai multe criterii: dupa apartenenta( relatii administrative interne si relatii administrative externe) si dupa competenta: relatii administrative de autoritate (relatii administrative ierarhice si functinale), de stat major si de control.

Nivelul ierarhic este dat de totalitatea subdiviziunilor organizatorice plasate pe linii orizontale, situate la aceeasi distanta fata de managementul de varf al institutiei publice. Numarul de niveluri ierarhice este influentat de dimensiunea institutiei publice si de tipurile de relatii organizatorice existente intre compartimente, de cadrul legislative.

Ponderea ierarhica reprezinta numarul persoanelor conduse de un titular in functie publica . Marimea ponderii ierarhice este influentata de numarul de niveluri ierarhice cu care se afla in raport invers proportional. In institutiile publice, ponderea ierarhica creste pe verticala structurilor organizatorice catre nivelurile superioare.

Tipuri de structuri organizatorice

In sectorul public romanesc, in functie de particularitatile pe care le are fiecare domeniu de activitate, se identifica trei tipuri de structuri organizatorice cu ponderi diferite: structura ierarhic functionala, structura teritoriala si structura mixta.

Structura ierarhic functionala consta in organizarea institutiei pe niveluri ierarhice si pe domenii, in functie de tipurile de servicii publice pe care le realizeaza si furnizeaza. Astfel de structuri de institutii publice se identifica in cadrul unor directii, administratii, inspectorate, agentii regionale, etc.

Structura teritoriala desemneaza organizarea institutiei publice in raport cu unitatea administrative-teritoriala in care isi exercita competenta. In tara noastra se identifica doua tipuri de institutii cu doua forme ale aceluiasi tip de structura: institutii cu competenta generala(astfel de institutii sunt prefecturile, care reprezinta Guvernul in unitatea administrative-teritorila; structura organizatorica a prefecturii este determinate dupa un model standard publicat prin hotarare de guvern) si institutii cu competenta teritoriala limitata( in aceasta categorie intra primariile, reprezentative pentru autoritatea executive in unitatea administrative teritoriala;au un grad acceptabil de autonomie in conceperea structurilor organizatorice; componentele structurii teritoriale intr-o primarie trebuie sa se schimbe in functie de mutatiile si prioritatile intervenite in unitatea administrative teritoriala administrate de primarie sis a nu functioneze dupa un model standard, care fomalizeaza excesiv rolul acesteia si minimizeaza functionalitatea ei).

Structura mixta reuneste caracteristici ale primelor doua tipuri de structuri pe care le integreaza in mecanismul intern de organizare al institutiei.Acest tip de structura se identifica in fiecare domeniu de activitate din sectorul public.Tipul de structura mixta este cel mai frecvent intalnit in institutiile publice din statele democratice, de aceea se impune a se generaliza si in intitutiile publice din tara noastra.