Structura organizatorică la SC Internațional SA

CAPITOLUL 1

DEFINIREA ŞI IMPORTANŢA STRUCTURII ORGANIZATORICE

1.1. Structura organizatorică- Aspecte generele

- reprezintă procesul de proiectare a structurii organizatorice pentru o întreprindere;

- cuprinde ansamblul posturilor şi compartimentelor;

- modul în care sunt constituite şi grupate;

- precum şi legăturile ce se stabilesc între ele în scopul realizării obiectivelor întreprinderii;

- are la bază rezultatele organizării procesuale: funcţiunile, activităţile, atribuţiile şi sarcinile, pe care le încadrează în structuri organizatorice adecvate fiecărei întreprinderi în parte.

Principala expresie a organizarii structurale o constituie structura organizatorica.

Structura organizatorică a firmei reprezintă ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea, astfel constituite şi reglementate încât să asigure premisele organizatorice necesare obţinerii performantelor dorite. În cadrul structurii organizatorice a firmei deosebim două componente principale:

•structura managerială;

•structura de producţie.

Structura managerială reprezintă ansamblul managerilor de nivel superior şi al subdiviziunilor organizatorice prin ale caror decizii şi acţiuni se asigură condiţiile manageriale, economice, tehnice, de personal, etc. necesare desfaşurării activităţii firmei. Structura managerială este formată din organismele de management participativ, managerul general şi adjunctii săi, compartimentele funcţionale şi de concepţie constructivă şi tehnologică.

Structura de producţie este alcatuită din totalitatea subdiviziunilor organizatorice ale firmei, în cadrul cărora se desfasoră activităţile operaţionale, în principal de producţie. Structura organizatorică a firmei este expresia resurselor umane, materiale, financiare şi informaţionale incorporate şi a caracteristicilor mediului în care acestea îsi desfasoara activitaţile. Analitic, elementele endogene şi exogene firmei, care se referă la caracteristicile organizarii structurale, pot fi individualizate sub forma variabilelor organizaţionale. Pentru împărţirea unei organizaţii în grupuri sau unităţi de muncă, trebuie să se ţină cont de faptul că este importantă gruparea oamenilor în aşa fel încât să fie asigurate comunicarea, coordonarea şi cooperarea dintre oameni şi împărtăşirea unor obiective şi resurse comune.

1.2. Elemente componente ale structurii organizatorice:

1) Postul este alcătuit din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor desemnate pe anumite perioade de timp unui membru al întreprinderii. Obiectivele postului se regăsesc în sistemul piramidal al obiectivelor firmei.

2) Funcţia constituie factorul care generalizează posturi asemănătoare din punct de vedere al ariei de cuprindere, a autorităţii şi responsabilităţii. Funcţiile pot fi grupate în: funcţii de conducere şi funcţii de execuţie.

Prin functie de execuţie se întelege acea funcţie caracterizată prin sfera limitată a competentelor care se limitează la executarea de lucrări sau rezolvarea de probleme şi nu presupune coordonarea activităţii altor persoane.

Funcţia de conducere se caracterizează prin stabilirea de competenţe şi responsabilităţi din domenii mai largi de activitate presupunând cu necesitate coordonarea activităţii unui număr de persoane, a unui colectiv.

Funcţiei de conducere îi sunt specifice atribuţiile de previziune, organizare, coordonare, comandă şi control.

3) Compartimentele sunt rezultatul agregării unor posturi şi funcţii cu conţinut similar şi/sau complementar, reunind persoane care desfăşoară activităţi relativ omogene sau complementare şi solicită cunoştinţe specializate dintr-un anumit domeniu, amplasate într-un anumit spaţiu, dotat cu mijloacele de producţie necesare şi subordonate nemijlocit unei singure persoane (autorităţi unice).