Structuri organizatorice în managementul internațional

1. Strategii de organizare in managementul international

Unirea eforturilor pentru atingerea obiectivelor comune si individuale reprezinta unul din factorii obiectivi care explica aparitia colectivelor, a intreprinderilor si, implicit, a conducerii- ca functie speciala in mecanismul de functionare al acestora. Conducerea a aparut odata cu munca in colectiv si este un proces ce evolueaza paralel cu adancirea diviziunii muncii. Managementul, in viziunea specialistilor din Romania “ reprezinta o stiinta care studiaza ansamblul proceselor si relatiilor de management ce se instabilesc intr-o organizatie , pentru a identifica principiile si legile care guverneaza , in scopul conceperii de noi sisteme , metode si tehnici de conducere menite sa asigure cresterea eficientei” .

Subsistemul organizatoric reprezinta “sistemul osos al intregii organizatii”, R.F.Attner considerand ca organizarea este “ functia care stabileste conexiunea intre activitate si autoritate”.

Organizarea structurala a firmei este un instrument managerial primar deosebit de util, care consta in configurarea ansamblului elementelor de natura organizatorica ce asigura cadrul, divizarea, combinarea si functionarea proceselor de munca in vederea realizarii obiectivelor previzionate.

Utilizarea acestui instrument managerial trebuie sa se realizeze cu deosebita atentie, inspiratie si precautie, organizarea structurala intreprinderii fiind, pe cat de accesibila, pe atat de importanta: proiectarea configuratiei structurii organizatorice este echivalenta cu definitivarea structurii de rezistanta a intreprinderii, iar prin caracteristicile constructive si functionale ea va conditiona sensibil continutul si eficacitatea tuturor activitatilor desfasurate in cadrul firmei.In plus rolul structurii organizatorice in intreprindere nu se rezuma doar la aspectele strict economice , caracteristicile ei avand profunde implicatii si asupra satisfactiilor obtinute de salariatii organizatiei.

Structurile organizatorice vin sa raspunda pe de o parte cerintelor interne si ale mediului extern in care actioneaza compania, iar pe de alta parte, nevoii de a stabili gradele de putere si autoritate ale fiecarui membru. In acelasi timp structura organizatorica stabileste liniile de comunicatie din cadrul firmei.

Punctul de plecare in alcaturirea unei structurii organizatorice il constituie obiectivul strategic al companiei, orice schimbare in strategie implicand schimbari in structura organizatorica. Din acest motiv, organizarea trebuie privita mereu in dinamica si conceputa cat mai flexibil, pentru a se putea evita situatia desfasurarii unei activitati noi fara un suport organizatoric.

1.1 Natura si functiile organizarii

Teoria managementului si practica actuala arata ca succesul in activitatea de export, in general in tranzactiile pe pietele externe, depinde de modul in care afacerile internationale sunt integrate in strategia generala a firmei, de formele organizatorice adoptate, de modul de directionare si control al resurselor materiale si umane implicate in operatiuni de export, import, investitii straine, cooperare.

Intrucat intreprinderile evolueaza, de la o structura pur nationala la una cu activitati de comert exterior si multinationala, si sisteme de organizare si control trebuie sa se schimbe, pentru a reflecta noile strategii.

Doua principii de baza ghideaza conceperea unei structuri organizatorice:

-principiul unitatii de obiective- o structura organizatorica este performanta daca faciliteaza contributia indivizilor-angajatii firmei- la atingerea obiectivelor organizatiei.

-principiul eficientei- o structura organizatorica este eficienta daca asigura indeplinirea obiectivelor de catre membrii organizatiei cu minimum de eforturi si cheltuieli.

Organizarea activitatii unei companii presupune luarea in considerare a trei functii importante:

1.Departamentalizarea activitatilor

Prin departament intelegem o componenta organizatorica a firmei (serviciu, compartiment, divizie, etc.) in limitele careia un manager are autoritatea privind realiarea unor activitati determinante.

Departamentalizarea se poate realiza pe baza mai multor criterii:

- departamentalizarea pe baza de divizii, grupeaza activitatile care au caracteristici similare in ceea ce priveste produsele, procesele de productie, clientii sau aria geografica de comercializare;

- departamentalizarea matriceala grupeaza angajatii pe departamente in in functie de criteriul functional si de cel divizionar, utilizate simultan;

- departamentalizarea de tip retea consta in esenta in separarea functiilor principale ale firmei in organizatii separate care sunt conectate electronic la sediul central al firmei.

2.Delegarea autoritatii

Pentru delegarea autoritatii in cadrul firmei, conducerea acesteia trebuie sa procedeze la stabilirea, in cadrul structurii organizatorice, a liniei de comanda.